În timp ce milioane de oameni din nord-est s-au baricadat luna trecută și s-au pregătit pentru o altă furtună de iarnă, mulți locuitori din New York încă erau uluiți de vestea că o altă preocupare a apărut în oraș – și poartă numele Canis latrans.
Menajeria urbană a Marelui Măr — ratoni, salamandre, papagali, broaște, curcani, „super-gândaci”, șobolani de mărimea unui Chihuahua, o armată de veverițe suficient de mare pentru o lovitură de stat în toată regula, etc. — este diversă, dinamică și uneori surprinzătoare. Este și o menajerie urbană care, cu excepția câtorva apariții rare de-a lungul anilor, a fost lipsită cu fericire de prezența coiotului.
Cu toate acestea, în cursul lunii ianuarie, două „incidente” separate cu coioți au zdruncinat locuitorii din Manhattan. La începutul lunii, o femelă coiot „zvăpăiată” a fost semnalată rătăcind pe străzile din Upper West Side. În urma unei urmăriri eșuate de 90 de minute prin cartier, ofițerii de poliție au reușit în cele din urmă să prindă și să tranchilizeze creatura șireată, numită Riva, într-un teren de baschet îngrădit din Riverside Park. După capturarea ei, Riva a fost predată Centrului pentru Îngrijirea și Controlul Animalelor din NYC, care i-a oferit un examen fizic și o masă înainte de a o elibera într-o zonă împădurită dens din Bronx.
În weekendul trecut, o altă intrusă — una destul de frumoasă, de altfel — a fost zărită alergând pe perimetrul unei centrale electrice Con Edison adiacente cartierului Stuyvesant Town, un complex mare și dens populat de apartamente din partea de est a Manhattanului. După o urmărire mai scurtă decât cea de la începutul lunii, coiotul a fost prins și predat aceleiași agenții de control al animalelor. În urma unui examen, agenția a eliberat animalul într-o „zonă sălbatică potrivită” din Bronx.
Din nou, aceasta nu este prima dată când coioții au rătăcit pe străzile orașului. În 2010, un an plin de anxietate legată de coioți, aceștia au fost zăriți pândind în Central Park, în campusul Universității Columbia și pe autostrada West Side Highway, lângă intrarea în Tunelul Holland (poate un navetist din Jersey care evită taxa?). În același an, coioții au făcut senzație la nord de oraș, în comitatul suburban Westchester, unul pentru că a mușcat copii mici și altul pentru că a ucis pudeli de jucărie.
Deși au existat câteva întâlniri incomode — dar nu mortale, cel puțin pentru oameni — cu coioți din 2010, inclusiv capturile din această lună, aceștia sunt încă oarecum o raritate în cele cinci districte (cu excepția Bronx, unde toți coioții rătăciți sunt aparent depuși). Comparativ cu orașe precum Chicago, unde mii de coioți sălbatici hoinăresc prin centrul orașului, aceasta este oarecum o problemă minoră.
Același lucru este valabil și pentru Los Angeles. Vă pot spune, din proprie experiență, despre frica pură, nealterată, care te cuprinde atunci când intri cu mașina în parcarea complexului de apartamente din Cahuenga Pass la 1:30 dimineața, doar pentru a fi înconjurat de un trio de carnivore cu ochi strălucitori, coborâte din Munții Santa Monica.
La naiba, în Portland, coioții merg chiar și cu transportul public.
Deci, de unde anume vin coioții din New York City?
Mark Weckel, ecolog și student doctorand la City University of New York, are o idee bună.
Împreună cu colegii săi, Weckel a urmărit modelele migratoare ale coioților în și în jurul New York City, parțial prin instalarea de camere în parcurile țintite ale orașului. În 2012, a sugerat pentru New York Times că animalele, călătorind în grupuri mici de trei sau patru, au coborât încet din estul Canadei prin Munții Adirondack, prin suburbiile nordice și în orașul propriu-zis, unde locuiesc în principal adânc în interiorul parcurilor orașului, departe de oameni.
În încercarea de a-și extinde și mai mult arealul, Weckel crede că vor continua să călătorească spre est, părăsind în cele din urmă limitele asfaltate ale celor cinci districte și ajungând pe Long Island — ultima masă terestră majoră din Statele Unite care urmează să fie colonizată de coioți, potrivit unui articol fascinant despre coioții urbani, co-autorat de Weckel. Și ca să fie clar, coioții estici sunt în mare parte hibrizi — coiwolves, dacă vreți — deoarece poartă o cantitate considerabilă de ADN de lup cenușiu.
Deși noțiunea că hibrizii coiot-lup vor coloniza New York City și nu numai ar putea face pe majoritatea newyorkezilor să ezite, Weckel explică faptul că există o parte bună a prezenței lor neliniștitoare: ca prădători de vârf, ajută la reducerea numărului de creaturi urbane mai supărătoare și mai răspândite, cum ar fi rozătoarele și ratonii. „Ceea ce se întâmplă este că atunci când există un prădător de vârf, acesta va ajuta la controlul altor niveluri ale lanțului trofic”, a declarat Weckel pentru Times.
Și deși probabilitatea ca un newyorkez să dea nas în nas cu un coiot în mijlocul străzii Lexington Avenue este nulă, este util să țineți minte (doar în caz de!) că ar trebui să acționați agresiv — umflându-vă, stând drept, fluturând brațele, țipând și aruncând obiecte dacă este necesar — în loc să fugiți țipând într-o astfel de situație. În ciuda reputației lor, coioții, cu excepția celor turbați, sunt în general mai speriați de noi decât suntem noi de ei. Preferă mult mai mult gustul gunoiului decât carnea umană și, cu excepția Central Park, se feresc de zonele excesiv de turistice — la fel ca localnicii.
