Tot Ce Trebuie Să Știi Despre Lână

Lâna este o proteină care crește din pielea oilor, caprelor și a altor animale similare. Termenul „lână” se referă, de asemenea, la un material textil care este realizat din blana animalului după ce lâna este tunsă, torsă și țesută în stofă. Deoarece blănurile cresc la loc în fiecare an după tuns, lâna este o sursă de fibră naturală, regenerabilă, ceea ce o face una dintre cele mai sustenabile surse de îmbrăcăminte.

Cum se face lâna

Lâna provine de la multe animale diferite. Oile sunt cei mai comuni producători, deoarece sunt o specie docilă și larg domesticită, dar lâna poate fi tunsă sau adunată și de la capre, lame, iaci, iepuri, boi moscați, cămile și bizoni.

Oile sunt de obicei tunse o dată pe an, primăvara. Când este tunsă corect, lâna se desprinde de pe oaie într-o singură bucată, iar animalul iese nevătămat din procedură. Lâna este apoi spălată (scoured), care este un proces de curățare ce elimină murdăria, crenguțele, frunzele și excesul de lanolină (un ulei produs natural care este păstrat pentru a fi utilizat în produse cosmetice și unguente).

Lâna curățată este pregătită pentru tors. Există două moduri de a face acest lucru, fie prin cardare (carding), fie prin pieptănare (worsted). În cartea sa, „Putting On The Dog: The Animal Origins of What We Wear”, Melissa Kwasny explică diferența. Metoda de cardare separă fibrele, creând un „produs mai pufos, mai călduros datorită buzunarelor de aer pe care le creează”, și rezultă fire de lână. Pieptănarea, prin contrast, piaptănă și îndreaptă fibrele, aliniindu-le într-un mod similar cu pieptănarea propriului păr. Kwasny scrie că pieptănarea „rezultă într-un fir tors mai strâns, care este mai durabil decât țesăturile de lână, dar nu la fel de călduros.”

Atât firele de lână (woolen), cât și cele pieptănate (worsted) sunt țesute în țesături pe războaie orizontale mari, majoritatea fiind acum mașini computerizate care lucrează la viteze mari. Modelele pot fi încorporate în țesătură în timpul țeserii, sau țesătura poate fi vopsită după țesere. Unele proceduri de finisare sunt utilizate pentru a modifica consistența produsului final, cum ar fi perierea pentru a-l face pufos sau acoperirea cu rășină pentru a-l face lavabil la mașină.

Noua Zeelandă și Australia au cel mai mare număr de oi pe cap de locuitor, dar China și Australia au cel mai mare număr total de oi. Potrivit lui Kwasny, China este atât cel mai mare importator de lână brută, cât și cel mai mare producător de textile din lână.

Beneficii ale lânii

Lâna este compusă dintr-o proteină numită cheratină, ținută împreună de lipide. Diferă de țesăturile pe bază de plante, cum ar fi bumbacul, care sunt alcătuite din celuloză. Lâna crește în smocuri numite staple și are o textură ondulată, ceea ce o face mai ușor de tors, deoarece fibrele se lipesc între ele. Campania pentru Lână explică că textura ondulată o face respirabilă:

Această capacitate face din lână o fibră „higroscopică”. Aceasta înseamnă că reacționează constant la temperatura corpului purtătorului, răcorind corpul la temperaturi ridicate și încălzindu-l la temperaturi scăzute – țesătura „inteligentă” originală, s-ar putea spune.

Campania pentru Lână continuă explicând că fibrele de lână se pot îndoi pe ele însele de până la 20.000 de ori fără a se rupe. Această elasticitate naturală conferă articolelor de îmbrăcăminte din lână „capacitatea de a se întinde confortabil cu purtătorul”, dar apoi „a reveni la forma lor naturală, făcându-le rezistente la șifonare și lăsare”.

Lâna este un material extrem de versatil care este utilizat pentru o gamă largă de produse, inclusiv îmbrăcăminte, șosete, încălțăminte, straturi de bază izolatoare, izolație pentru casă, saltele, așternuturi, covoare și mochete.

Impact asupra mediului

Lâna provine de la animale, majoritatea fiind domesticite și, prin urmare, având un impact semnificativ asupra mediului pe care îl locuiesc. Oile sunt rumegătoare, ceea ce se referă la procesul lor digestiv specializat, dar în scopul răspunsului la această întrebare înseamnă că eliberează gaz metan. Aproximativ 50% din amprenta de carbon a lânii provine de la oile însele, în timp ce alte țesături au emisii mai mari din procesele lor de producție. După cânepă, lâna consumă mai puțină energie și are o amprentă de carbon mai mică decât alte fibre textile. Acest lucru se datorează parțial faptului că oile pot fi crescute pe terenuri neagricole și terenuri accidentate.

Există îngrijorarea că creșterea efectivelor determină suprapășunarea în Mongolia, India și Platoul Tibetan. Kwasny scrie că populația de capre domestice din Mongolia Interioară a crescut de la 2,4 milioane la 25,6 milioane de animale în ultimii 50 de ani, determinată de cererea de cașmir ieftin. „Această creștere exorbitantă a dus la suprapășunarea unui peisaj foarte uscat și fragil și, în unele locuri, la deșertificarea pajiștilor native”, explică Kwasny. Dislocarea faunei sălbatice native, cum ar fi cămilele bactriane, ibecșii și gazelele, este o altă problemă.

Dintr-o perspectivă de sustenabilitate, lâna este un produs în întregime natural, care este complet biodegradabil. Se descompune rapid, returnându-și nutrienții solului fără a elibera microfibre de plastic în mediu, așa cum fac rivalii săi sintetici.

Totuși, multe produse din lână conțin coloranți chimici dăunători sau finisaje care pot fi eliberate în mediu în timp ce un articol aruncat se biodegradează. Vopsirea comercială este un proces intensiv din punct de vedere chimic, care se bazează pe metale grele și produce deșeuri toxice. Deoarece o mare parte din aceasta se realizează în țările în curs de dezvoltare cu supraveghere și reglementare minimă, metalele grele și deșeurile toxice sunt un subprodus frecvent al tuturor finisărilor textile.

Lâna este considerată a fi cea mai refolosită și reciclabilă fibră dintre fibrele textile majore (conform Woolmark). Un număr tot mai mare de companii creează haine frumoase din lână reciclată, cum ar fi aceste pulovere de la prAna, care utilizează deșeuri textile ce au fost retorse fără a fi revopsite.

Impact asupra animalelor

Există o preocupare legitimă cu privire la condițiile în care multe oi și capre, în special, sunt crescute pentru lână. Pe măsură ce producția industrială crește pentru a satisface cererea globală tot mai mare, multe oi sunt ținute în condiții din ce în ce mai aglomerate pe terenuri suprapășunate. Înregistrări video, publicate de PETA în 2018, au dezvăluit tratamente crude de către tunsori în Africa de Sud.

O procedură controversată numită mulesing a determinat multe mărci de modă să boicoteze lâna în ultimii ani. Mulesing este procesul de îndepărtare a pliurilor de piele din jurul anusului unui miel Merino pentru a preveni muscaturile de larve de muscă (flystrike), când muștele depun ouă și se îngroapă în carnea animalului. Mulesing este dureros și sângeros și a fost interzis în Noua Zeelandă, dar încă se practică în unele părți ale Australiei. Persoanele care cumpără lână ar trebui să caute produse non-mulesed.