Auzim mult despre plasticul care se descompune în mare, dar oamenii de știință descoperă că o cantitate șocantă de plastic intră în ocean deja sub formă microscopică.
Sursa poluării oceanice cu plastic este de obicei considerată a fi deșeurile gestionate necorespunzător – acele pungi și recipiente de plastic care nu sunt preluate de camionul de reciclare sau sunt luate de vânt. Aceste obiecte ajung în cursuri de apă, sunt duse în mare și se descompun în timp în micile bucăți pe care le cunoaștem sub numele de microplastice.
Dar ce se întâmplă cu plasticul care intră în apă deja sub o formă minusculă, un microplastic chiar înainte de a ajunge în mare? Aceasta este o formă de poluare despre care oamenii de știință știu foarte puțin, și totuși pare să reprezinte o parte mult mai mare din poluarea oceanică decât se credea anterior.
Un nou raport al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) examinează sursa acestor microplastice primare. Raportul încearcă să estimeze și să cartografieze de unde provin și câte sunt la nivel mondial, în speranța de a educa consumatorii care ar putea să nu realizeze cât de răspândită este problema și de a oferi informații utile factorilor de decizie.
Raportul explică diferența dintre diferite forme de poluare cu plastic:
Microplasticele primare pot fi o „adăugare voluntară la produse precum agenții abrazivi din produsele de toaletă și cosmetice (e.g. geluri de duș). De asemenea, pot proveni din abraziunea obiectelor mari din plastic în timpul fabricării, utilizării sau întreținerii, cum ar fi eroziunea anvelopelor în timpul condusului sau abraziunea textilelor sintetice în timpul spălării.”
Microplasticele secundare provin din „degradarea obiectelor mai mari din plastic în fragmente mai mici de plastic odată expuse mediului marin. Acest lucru se întâmplă prin fotodegradare și alte procese de alterare a deșeurilor gestionate necorespunzător, cum ar fi pungile de plastic aruncate sau din pierderi neintenționate, cum ar fi plasele de pescuit.”
Există un număr surprinzător de surse de microplastice primare. Acestea includ
anvelopele în timpul rulării
– spălarea textilelor sintetice
– acoperiri marine
– marcaje rutiere
– produse de îngrijire personală (deși microbilele din plastic sunt interzise în multe țări)
– pelete de plastic vărsate în timpul transportului
– praful urban
© IUCN
Vasta majoritate a acestora provine din activități terestre, doar 2% provenind din activități pe mare. Cele mai mari două surse terestre sunt spălarea hainelor sintetice și abraziunea anvelopelor în timpul condusului, reprezentând două treimi din totalul microplasticelor primare eliberate. Studiul estimează că 1,45 milioane de tone de microplastice primare sunt adăugate în oceane în fiecare an, ceea ce reprezintă 30% din notoria „supă de plastic”. Pentru a pune acest lucru în perspectivă:
Ce ar trebui să facă o persoană în legătură cu aceste cifre îngrijorătoare? În unele cazuri, soluția este destul de simplă, adică eliminarea microbilelor de plastic din produsele de îngrijire personală. În cazul altora, necesită inovație tehnologică, cum ar fi crearea de țesături care nu se descompun la spălare și anvelope care nu se erodează în timpul condusului, adică din cauciuc natural.
Este o adevărată schimbare de mentalitate să începem să ne gândim la poluarea cu plastic în termeni de pierderi involuntare, spre deosebire de un sistem inadecvat de gestionare a deșeurilor; și este revelator faptul că este atât de extinsă. Pur și simplu trăindu-ne viețile, chiar dacă ne străduim să nu producem deșeuri, am putea contribui totuși semnificativ la problemă.
Puteți citi raportul complet aici (acces gratuit).
