Te plimbi prin secțiunea de legume și fructe din supermarket și totul pare atât de familiar. Dar fructele și legumele pe care le vezi nu seamănă deloc cu strămoșii lor de acum mii de ani. Nici gustul nu este la fel în majoritatea cazurilor.
Mulțumim strămoșilor noștri care și-au dorit alimente mai mari, mai gustoase și mai atractive. Vorbim mult despre OMG-uri în zilele noastre, dar selecția artificială există de mult timp – chiar de mii de ani.
Iată șapte fructe și legume așa cum arată astăzi și o privire la cum arătau acum mulți ani.
Porumb
Porumbul este peste tot, mai ales vara. Asta nu înseamnă că știm exact de unde provine. Originile sale biologice au fost mult timp considerate un mister.
Cu toate acestea, unii oameni de știință au legat în cele din urmă porumbul de o iarbă mexicană numită teosinte, care are știuleți subțiri cu doar câteva zeci de boabe într-o carcasă dură.
George W. Beadle, student la Cornell University, a descoperit în cele din urmă că porumbul și teosinte aveau cromozomi similari și, de asemenea, a reușit să facă boabele de teosinte să pocnească. Beadle a concluzionat că cele două plante erau strâns înrudite (și a continuat apoi să câștige Premiul Nobel pentru munca sa în genetică).
Pepene verde
Un alt favorit al verii, pepenele verde există de milenii. Arheologii au găsit semințe de pepene verde într-o așezare veche de 5.000 de ani din Libia. Picturi cu pepeni verzi (precum și semințe reale de pepene verde) au fost descoperite în morminte egiptene construite acum mai mult de 4.000 de ani, inclusiv mormântul regelui Tut.
Pepenii verzi timpurii probabil nu aveau pulpa roșie populară pe care o cunoaștem astăzi. Erau mai palizi, cu mai puțină pulpă și mai multe semințe.
Banană
Un studiu din 2011 a analizat evoluția bananei galbene, populare și familiare. A analizat descoperiri multidisciplinare din arheologie, genetică și lingvistică pentru a afla când și de unde provin bananele.
Descoperirile? Bananele moderne au evoluat din două soiuri sălbatice: Musa acuminata, o plantă înaltă cu păstăi mici selecționată pentru a produce fructe fără semințe (originară din Asia de Sud), și Musa balbisiana, mai robustă, care avea semințe dure și mari. Asta nu le-ar fi făcut atât de ușor de feliat peste cerealele de la micul dejun.
Morcov
Portocalii strălucitori și iubiți de iepuri, cai și chiar de copiii mici, morcovii sunt ușor de cultivat și există de destul de mult timp. Pur și simplu nu semănau cu forma lor actuală.
Istoricii cred că grecii și romanii antici cultivau morcovi. Acele plante timpurii erau foarte subțiri și aveau o culoare alb-gălbuie sau violet. De obicei, aveau o rădăcină bifurcată, ca morcovii sălbatici de astăzi.
Măr
Strămoșul mărului modern arată relativ similar cu ceea ce găsim astăzi în supermarketuri. Dar gustul a evoluat cu siguranță de-a lungul anilor.
Malus sieversii este un măr sălbatic originar din munții din Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan și China. Cercetările au arătat că acest fruct, numit și mărul sălbatic asiatic, este unul dintre principalii strămoși ai mărului nostru domesticit. Este mic și acru, spre deosebire de merele dulci pe care le mâncăm astăzi.
Roșie
Există multe soiuri de roșii în grădinile noastre astăzi, dar din punct de vedere istoric oamenii nu s-au grăbit să mănânce acest fruct interesant—pe care unii îl consideră o legumă.
Formele timpurii ale plantei aveau fructe mici, verzi sau galbene. Era folosită în gătit de azteci, iar mai târziu exploratorii au adus roșia în Spania și Italia.
Deși acum este un aliment de bază în acele țări, roșia în anii 1700 era temută și poreclită „mărul otrăvit”, deoarece oamenii credeau că aristocrații mureau după ce o mâncau. Dar s-a dovedit că aciditatea din roșii extrăgea plumbul din farfuriile elegante din cositor, cauzând astfel otrăvire cu plumb.
Vânătă
Cunoscută acum pentru culoarea sa mov închis (aubergine), vânăta a avut istoric mai multe nuanțe, inclusiv alb, galben, azuriu și violet. Numele englezesc „eggplant” (literal „plantă-ou”) provine de la faptul că plantele erau adesea albe și rotunde. Unele plante aveau chiar spini.
Documente sanscrite de acum cel puțin 300 î.Hr. sugerează că vânăta era cultivată în antichitate și venerată sub diverse nume, cum ar fi shakasreshta, care înseamnă „legumă excelentă”.
