Un nou studiu realizat de Universitatea Stanford analizează acest subiect, confirmând ceea ce am scris adesea: da, accesul la multă energie ne-a îmbunătățit viețile, dar uneori prea mult dintr-un lucru bun poate deveni o problemă.
Accesul îmbunătățit la energie a făcut posibilă civilizația modernă. După cum afirmă un scriitor și profesor: „A dus mai întâi la industrializare și urbanizare rapidă, la extinderea și accelerarea transportului, și la o creștere impresionantă a capacităților noastre de informare și comunicare; toate aceste dezvoltări au contribuit la perioade lungi de creștere economică ridicată, care au creat multă prosperitate reală și au îmbunătățit calitatea vieții pentru majoritatea populației lumii.”
Dar energia nu este distribuită echitabil. Conform lui Max Roser, fondatorul și directorul Our World in Data: „Prima problemă energetică a lumii este problema sărăciei energetice—cei care nu au acces suficient la surse moderne de energie suferă din cauza condițiilor de viață precare.”
Am subliniat adesea că și persoanele care se confruntă cu sărăcia energetică folosesc prea puțină energie. Acum, studiul Stanford analizează corelația dintre consumul de energie și bunăstare pentru a determina cât de multă energie pe cap de locuitor este suficientă pentru a satisface nevoile umane.
„Trebuie să abordăm echitatea în utilizarea energiei și emisiile de gaze cu efect de seră,” a declarat Rob Jackson, autorul principal al studiului, pentru Stanford News. „Una dintre cele mai puțin sustenabile modalități de a face asta ar fi să ridicăm pe toată lumea la nivelurile de consum pe care le avem în Statele Unite.”
Studiul a analizat nouă indicatori ai sănătății și bunăstării economice și de mediu: accesul la electricitate, calitatea aerului, aprovizionarea cu alimente, (o măsură a inegalității veniturilor), fericirea, mortalitatea infantilă, speranța de viață, prosperitatea și salubritatea. Graficul compară acești factori cu consumul național de energie per capita în gigajouli. Echipa a descoperit că viața se îmbunătățește pentru toată lumea pe măsură ce crește consumul de energie, deși nu în același ritm pentru toate țările. Unele obțin mai puține beneficii folosind mai multă energie, în timp ce altele—precum Malta, Sri Lanka, Cuba, Albania, Islanda, Finlanda, Bangladesh, Norvegia, Maroc și Danemarca—profită mai mult de pe urma energiei utilizate.
Consumul global mediu de energie pe cap de locuitor este de 79 gigajouli, iar în Statele Unite consumul este de 284 gigajouli pe persoană. Dar studiul arată că aproape toți cei nouă factori ajung la un maxim în jur de 75 gigajouli pe persoană, adică un sfert din media americană, iar restul consumului nu aduce beneficii semnificative pentru sănătate, fericire sau bunăstare. După cum a subliniat Anders Ahlström, coautor al studiului și climatolog: „Consumul de energie este similar cu veniturile: un surplus de energie are beneficii marginale.”
Studiul concluzionează:
Nimic din toate acestea nu este o noutate, deși rareori discutăm despre gigajouli. Ținta de 75 de gigajouli pe persoană pentru bunăstare se convertește în 20.833 kilowați/oră, ceea ce face mai ușor de văzut care țări se încadrează în acest interval ideal—care sunt peste și care sunt sub. Devine destul de clar că americanii sunt destul de risipitori, iar canadienii sunt chiar mai răi.
Studiul nu este nici primul care observă că un consum ridicat de energie nu se corelează neapărat cu fericirea și bunăstarea. După cum a notat Smil, analizând astfel de date în cartea sa, „Energy and Civilization”:
Studiul Stanford, Smil sau, de altfel, cartea mea „,” unde am cerut „stiluri de viață mai simple și orientate spre suficiență pentru a aborda supra-consumul—consumând mai bine, dar mai puțin,” toate spun cam același lucru: la un moment dat, arderea mai multor resurse energetice sau emiterea mai multor gaze cu efect de seră nu mai aduce prea multă fericire sau bunăstare. Și acel punct ar putea fi chiar 75 gigajouli.
