Internetul este un instrument surprinzător de puternic pentru cumpărături locale.
La începutul anului 2020, am început o provocare „Fără nimic nou”, ceea ce a însemnat că tot ce am cumpărat în acel an a trebuit să fie la mâna a doua. Provocarea a mers bine în primele două luni, dar apoi s-a încheiat brusc în martie, odată cu creșterea numărului de cazuri de coronavirus și închiderea tuturor magazinelor neesențiale din comunitatea mea. Dintr-o dată, magazinele de caritate pe care le vizitam pentru haine și articole de mobilă s-au închis.
M-am trezit confruntată cu o dilemă. Puteam continua să cumpăr articole la mâna a doua de pe Internet și să le primesc acasă prin curier, sau puteam cumpăra direct de la afaceri locale care poate și-au închis magazinele, din cauza reglementărilor de distanțare socială, dar care încă aveau lanțuri de aprovizionare solide și rafturi pline în spatele ușilor închise. Am preferat a doua variantă, deoarece asta înseamna că banii mei vor ajunge direct în mâinile prietenilor și vecinilor care aveau nevoie de ei mai mult ca niciodată.
Cumpărături online într-un oraș mic
Așa am început incursiunea mea neașteptată în lumea „cumpărăturilor lente pentru era modernă”, așa cum a descris-o colegul meu scriitor Lloyd Alter când i-am povestit. În ultimele săptămâni, am făcut câteva achiziții necesare. Una a fost pentru ziua de naștere care urma a fi a fiului meu. Am trimis un mesaj pe Facebook magazinului local de jucării pentru a întreba despre o jucărie specifică pe care o căutam. Proprietarul a răspuns imediat cu poze ale diverselor opțiuni și sugestii pentru articole similare. După mai multe schimburi de mesaje, ne-am hotărât la o rachetă cu picior și un kit de colorat cu dinozauri. Am transferat banii prin e-transfer și el mi le-a lăsat la ușa din spate în dimineața următoare.
O zi mai târziu, mi-am dat seama că nu cumpărasem încă ciocolată de Paște pentru copii, așa că am vizitat pagina de Facebook a unui magazin local de ciocolată. Avea listate mai mulți iepurași și ouă învelite în folie, pe care le-am comandat apoi prin Messenger. Am primit un apel înapoi, mi s-au luat datele cardului de credit și mi s-a dat un interval orar pentru ridicare. Când am ajuns, o mână a ieșit pe ușă, mi-a așezat comanda pe un scăunel și am luat-o acasă.
Apoi, în Vinerea Mare, mi-am dat seama că nu mai aveam forme de pâine, soțul meu aruncase cele vechi și ruginite, și eram gata să încep să fac pâine de Paște cu copiii mei. Fiind o zi de sărbătoare legală în Canada, nu era unde să merg pentru forme noi, cu excepția Walmart (pe care îl evit ca ciuma, mai ales când sunt cozi la intrare). Așa că am trimis un mesaj pe Facebook proprietarilor unui magazin de articole de bucătărie de tip boutique. Au răspuns prompt, am vorbit la telefon pentru a discuta despre diversele forme pe care le aveau în stoc, iar apoi m-am dus la magazin să ridic comanda pre-ambalată, pe care mi-au înmânat-o pe ușă. Aveam două forme de pâine noi-nouțe în timpul necesar ca aluatul să crească.
De ce contează asta?
Aceasta a fost o lecție fascinantă pentru mine. În primul rând, subliniază puterea Internetului (și a rețelelor sociale) pentru cumpărături locale, chiar dacă de obicei îl considerăm un instrument pentru a face achiziții la distanțe mai mari. Dacă nu ar fi fost Facebook, nu aș fi știut cum să contactez aceste afaceri, deoarece nu răspund la telefoane ca de obicei.
În al doilea rând, lanțul local de aprovizionare este mai fiabil decât să te bazezi pe livrarea de la distanță. Am primit toate aceste articole mult mai rapid decât dacă le-aș fi comandat online. A durat doar șase ore din momentul în care am trimis mesaj la magazinul de ciocolată până la intervalul de ridicare, iar proprietarul magazinului de jucării a venit la ușa mea la 12 ore după ce ne-am hotărât asupra unei achiziții. Am avut formele de pâine în decurs de două ore. Asta este mult mai bine decât Amazon Prime, care oricum s-a încetinit în ultima vreme, fiind complet inundat de comenzi. (Copiii mei nu ar fi primit niciodată ciocolată de Paște dacă aș fi ales acea cale.)
În al treilea rând, pentru că trebuie să caut vânzători individuali pentru articole specifice, asta mă forțează să mă gândesc bine și îndelung la ceea ce am cu adevărat nevoie. Nu există plimbări pe culoare și achiziționarea de produse suplimentare la întâmplare doar pentru că arată atrăgător. Indiferent dacă ridic eu sau mi se livrează, comanda mea este ambalată, plătită și gata de plecare. A trebuit să plătesc mai mult pentru anumite produse decât dacă le-aș fi cumpărat la mâna a doua (în special formele de copt), dar justific asta ca o modalitate de a sprijini comunitatea mea într-un moment dificil, aproape ca un fel de donație.
În cele din urmă, îmi dau seama că dacă este posibil să sprijini afacerile locale de pe „strada principală” într-un moment ca acesta, este posibil să le sprijini oricând. Trebuie să încetăm să ne mai căutăm scuze pentru care comandarea online de la corporații monstruoase de la distanță ar fi o opțiune mai bună decât să mergi la proprietarii de afaceri din apropiere.
Provoc cititorii să încerce să-și satisfacă nevoile procurându-și articole din cadrul propriilor comunități. Înainte de a te loga pe Amazon, ia un moment să te întrebi ce magazine locale ar putea vinde aceleași produse, și apoi contactează-le cu o întrebare. Tot ce este necesar este un mesaj sau un apel telefonic, schimbul numărului cardului de credit, iar acele articole ar putea fi la ușa ta în câteva ore. Încearcă; este profund satisfăcător.
