Avem o tradiție pe PlanetaNoastra: La fiecare 15 noiembrie din 2008, de Ziua Reciclării în America, publicăm un articol care numește reciclarea așa cum este: „o fraudă, o înșelăciune, o escrocherie perpetrată de marile corporații asupra cetățenilor și municipalităților din America”.
Margaret Badore de la PlanetaNoastra a făcut chiar și un film despre asta:
Acum, o expunere pe NPR scrisă de Laura Sullivan – „Cum Big Oil a indus publicul în eroare să creadă că plasticul va fi reciclat” – merge chiar mai departe, arătând că plasticul nici măcar nu ajunge în bănci. Am explicat cum reciclarea a fost inventată de companiile de îmbuteliere și ambalare pentru a gestiona o criză a depozitelor de deșeuri, citând-o pe Heather Rogers:
Să nu mai vorbim de sisteme de depozit și returnare a sticlelor care ar fi perturbat complet procesul liniar atât de profitabil. Ceea ce adaugă Sullivan și NPR la poveste este explicația modului în care industria plasticului a încurcat imaginea și mai mult.
Este clar pe parcursul întregului articol că reciclarea plasticului nu a avut niciodată prea mult sens economic, deoarece plasticul se deteriorează la fiecare ciclu. De aceea industria vorbea despre cum sticla vrea să devină o bancă. De asemenea, este costisitor să strângi toate aceste lucruri și să le separi. Materialele plastice nu pot fi toate topite împreună; au chimii și utilizări diferite. Doar câteva au avut de fapt valoare atunci când au fost reciclate – PET-ul care se găsește în sticlele transparente de băuturi carbogazoase și apă și polietilena din recipientele grele de lapte. Dar industria plasticului a început să pună acele simboluri de reciclare pe tot, iar acest lucru a creat o problemă serioasă pentru un reciclator pe care Sullivan îl intervievează.
Se pare că industria a făcut lobby la nivel de stat pentru a impune ca simbolul să fie pus pe fiecare plastic, chiar dacă nu era viabil de reciclat, și, evident, chiar și ecologiștii au aprobat. Simbolul a devenit un instrument de marketing ecologic, ajutând la convingerea publicului că este în regulă să folosească tot acest plastic pentru că este reciclat. Între timp, a făcut ca fluxul de plastic să fie și mai scump de separat și procesat. Nu e de mirare că atât de mult a fost expediat în China, unde forța de muncă era suficient de ieftină pentru a permite oamenilor să-l trieze și să aleagă materialele valoroase, iar standardele de mediu erau suficient de scăzute încât orice altceva putea fi aruncat sau ars. Când China și-a închis porțile, întreaga fațadă s-a prăbușit.
Industria a reușit atât de bine acest lucru încât, în sondaj după sondaj, oamenii descriu cu mândrie reciclarea ca fiind lucrul cel mai virtuos pentru mediu pe care îl fac în viața lor, chiar dacă tot ce facem este să facem plasticul vechi să dispară din peisaj, astfel încât industria să ne poată vinde lucruri noi. Fundamental, industria plasticului nu are niciun interes să folosească plasticul vechi atunci când poate obține plastic virgin de calitate superioară la un cost mai mic.
„De data asta va fi diferit.”
Industria promite schimbarea, iar purtătorul de cuvânt al industriei, Steve Russell, îi spune lui Sullivan de la NPR că se ocupă de asta:
De fapt, nu există deloc semnale de piață, în afară de aceeași veche preocupare că industria ar face bine să facă ceva pentru a arăta bine.
Această nouă tehnologie ar fi ceea ce ei numesc reciclare chimică, unde materialele plastice sunt gătite și procesate pentru a le transforma înapoi în materii prime, transformându-le practic înapoi în combustibili fosili și produse petrochimice. Și așa cum am menționat anterior:
Vom avea în curând mai multe informații despre reciclarea chimică.
Matt Wilkins a prezentat un caz similar în Scientific American acum câțiva ani; Katherine Martinko a scris despre asta în „De ce reciclarea nu va salva planeta.”
Și iată mai multe informații suplimentare de la PlanetaNoastra:
Reciclarea suferă din cauza unei defecțiuni de sistem; este timpul pentru o regândire a sistemului: „Ne sacrificăm oceanele și umplem depozitele de deșeuri în numele comodității. Este timpul să plătim factura.”
Reciclarea este defectă, așa că trebuie să ne reparăm cultura de aruncare: „Leyla Acaroglu numește reciclarea un ‘placebo’ și cere o revoluție a reutilizării pentru a ne scoate din această situație.”
Actualizare Reciclarea e praf în ochi: Chiar și reciclarea aluminiului este un haos: „Sistemul nostru de reciclare este defect, și nu-l putem repara fără a ne schimba modul de viață.”
Reciclarea este defectă, și acum ne costă pe toți bani serioși: „Orașele pierd bani la fiecare tomberon de reciclare pe care îl ridică.”
Viețile noastre au fost deturnate de complexul industrial al comodității: „Nimeni nu a pierdut niciodată bani făcând lucrurile mai ușoare sau mai convenabile, iar planeta noastră plătește prețul.”
Citiți întregul articol NPR aici.
