Cum să identifici plopii de bumbac

Plopii de bumbac sunt plopi originari din America de Nord, Europa și Asia de Vest. De obicei, ocupă zone umede ripariene în Est sau albiile râurilor uscate sezonier în Vest.

Numele provine de la învelișul pufos, alb, asemănător bumbacului, care apare atunci când arborii femele produc semințe.

Plopii de bumbac se numără printre cei mai înalți și mai rapid crescători arbori de esență tare din America de Nord, adăugând până la 2,1 metri în înălțime în fiecare an și atingând înălțimi totale de peste 45 de metri. Dar aceeași calitate care le permite să crească atât de repede creează lemn fragil, motiv pentru care ramurile se rup frecvent de copaci în condiții de vânt sau furtună, împrăștiind solul și creând daune materiale.

Tipuri de plopi de bumbac

Există trei varietăți de plop de bumbac care cresc în Statele Unite și Canada:

• Plopii de bumbac estici (Populus deltoides) se găsesc în estul SUA și sud-estul Canadei, inclusiv Ontario, Quebec, Dakota de Nord și Texas.
• Plopii de bumbac negri (Populus balsamifera) se găsesc la vest de Munții Stâncoși. Cresc până la nord de Insula Kodiak, Alaska și până la sud de nordul Baja California.
• Plopii de bumbac Fremont (Populus fremontii) se găsesc în California, crescând spre est până în Utah și Arizona și spre sud în nord-vestul Mexicului.

Plopii de bumbac sunt foarte asemănători cu – și împărtășesc un gen cu – alți plopi și aspeni adevărați. Acest gen se numește Populus, iar toți „membrii acestui grup de copaci pot fi numiți plopi de bumbac, plopi sau aspeni, în funcție de specia din care fac parte”.

Caracteristicile plopii de bumbac

Acești copaci preferă condițiile umede și pot tolera chiar și zonele care se confruntă cu inundații temporare. Istoric, prezența lor a fost folosită ca indicator pentru apă. Atunci când nu sunt înconjurați de alți copaci sau clădiri, sunt adesea răspândiți la fel de lat cât sunt de înalți. Sunt extrem de intoleranți la umbră, necesitând cât mai mult soare posibil pentru a crește și a prospera. Se spune că sunt una dintre cele mai intolerante specii de arbori de esență tare la umbră, a doua doar după salcia neagră.

Lemnul din acești copaci este utilizat în mod obișnuit pentru a face cutii de depozitare, lăzi, hârtie, chibrituri și placaj. Este ușor de sculptat, ceea ce îl face popular printre artizani. Herbaliștii folosesc uneori mugurii și scoarța de plop de bumbac pentru a trata durerile și iritațiile pielii.

Identificarea diferitelor plopi de bumbac

Cele trei subspecii de plop de bumbac găsite în SUA și Canada sunt similare în unele privințe – cum ar fi tendința lor de a crește înalți – și diferite în altele, cum ar fi culoarea frunzelor și condițiile de creștere. În general, frunzele de plop de bumbac sunt alterne și triunghiulare, crescând pe pețioluri aplatizate. Scoarța lor este verde-gălbuie și netedă la copacii tineri, dar cenușiu-brună și adânc brazdată cu creste solzoase la maturitate.

Ramurile sunt de obicei groase și lungi, iar frunzișul este inegal. Plopii de bumbac produc de obicei flori de mărțișor, deși variază ca culoare. Mărțișoarele sunt ciorchini subțiri, îngusti, cilindrici de flori pe care arborii îi produc la capetele ramurilor. Sunt de obicei polenizați de vânt, deși uneori insectele pot face treaba.

Există plopi de bumbac masculi și femele separați (cunoscuți ca o specie „dioică”), dar numai femelele produc florile cu „bumbacul” alb pufos care ajută la dispersarea semințelor mai departe. Deci, dacă vă faceți griji cu privire la bumbacul care înfundă ecrane sau filtrele de aer condiționat, puteți planta un plop de bumbac mascul în schimb.

Iată cum să distingeți între diferitele subspecii.

Plop de bumbac estic

Plop de bumbac estic (Populus deltoides) se numără printre cei mai comuni 100 de arbori din America de Nord. Este, de asemenea, unul dintre cei mai mari arbori de esență tare de pe continent, chiar dacă lemnul este destul de moale (precum și fragil). Este un copac riparian, adică crește de-a lungul malurilor apelor și marginilor câmpiilor inundabile. Apare în întreg estul SUA, până la nordul Canadei de sud.

Masculii produc mărțișoare roșiatice, în timp ce femelele produc mărțișoare verde-gălbui. Atât masculii, cât și femelele produc fructe de culoare verde, asemănătoare unor capsule, dar numai femelele produc bumbac, în timp ce masculii produc polen. În unele locuri, copacii masculi sunt interziși din cauza problemelor de alergie legate de polen.

Unii dintre copaci au trunchiuri cu mai multe tulpini. Pețiolul este aproape la fel de lung ca frunza în sine, ceea ce face ca aceasta să cadă de pe ramură. Pețiolul se aplatizează acolo unde se unește cu lama frunzei și există de obicei mai multe glande verrucoase în punctul în care se unește. Frunza destul de lungă are o bază dreaptă sau în formă de inimă, dinți rotunzi mari de-a lungul marginilor și un vârf ascuțit.

Plop de bumbac negru

Plop de bumbac negru (Populus balsamifera), numit și plop balsamic vestic sau plop din California, crește în cea mai mare parte la vest de Munții Stâncoși și este cel mai mare plop de bumbac din Vest. Se distinge prin frunzele sale, care au dinți fini, spre deosebire de ceilalți plopi de bumbac. Frunzele de plop negru pot avea și o formă ovală, iar frunzele de pe copacii maturi pot prezenta o culoare ruginită deschisă sau pete brune pe partea orientată spre sol. Sunt verde închis, lucioase și au lungimea de 5-12,7 cm. Vârful este întotdeauna ascuțit.

În ceea ce privește florile, acești plopi produc mărțișoare galbene atât la copacii masculi, cât și la cei femele. Fructele plopii de bumbac negru sunt similare cu cele ale plopii de bumbac estic, cu excepția faptului că au un aspect păros. Ramurile pot avea muguri lipicioși cu rășină și parfumată. Scoarța copacilor mai bătrâni este adânc brazdată.

Plop de bumbac Fremont

Plop de bumbac Fremont (Populus fremontii), cunoscut și sub numele de plop vestic sau plop Rio Grande, apare în California spre est până în Utah și Arizona și spre sud în nord-vestul Mexicului. Numit după exploratorul american din secolul al XIX-lea John C. Fremont, este similar cu plop de bumbac estic, diferind în principal prin faptul că frunzele au mai puține, mai mari serate pe marginea frunzei și în structura florii și a păstăii de semințe. Frunzele sunt triunghiulare sau în formă de inimă și verde deschis cu vene albe, devenind galben auriu toamna.

Fructul plop de bumbac Fremont diferă de alte subspecii prin faptul că este maro deschis și în formă de ou. Se sparge în trei sau patru secțiuni pentru a elibera semințele. Ambele sexe produc mărțișoare roșii.