Plopul negru de est cottonwood (Populus deltoides), unul dintre cei mai mari arbori de esență tare din est, are o durată de viață scurtă, dar este specia forestieră comercială cu cea mai rapidă creștere din America de Nord. Crește cel mai bine pe soluri nisipoase sau lutoase umede și bine drenate, în apropierea cursurilor de apă, adesea în masive pure. Lemnul ușor și destul de moale este utilizat în principal pentru miezul mobilei și pentru celuloză. Plopul negru de est este una dintre puținele specii de esență tare care sunt plantate și cultivate special în aceste scopuri.
Silvicultura plopului negru de est
Plopul negru de est este frecvent plantat pentru a oferi umbră rapidă în apropierea locuințelor. Se preferă clonele masculine, care nu au „bumbacul” neplăcut asociat cu semințele. Plopul a fost utilizat pentru perdele de protecție împotriva vântului și pentru stabilizarea solului. Plantarea adâncă permite împădurirea terenurilor neproductive cu soluri nisipoase care au umiditate disponibilă sub un strat superficial uscat.
A existat un interes considerabil pentru plop pentru biomasa energetică, datorită potențialului său ridicat de producție și capacității sale de drajonare. De asemenea, a existat interes în cultivarea sa pentru includerea în hrana pentru bovine, deoarece este o sursă bună de celuloză relativ lipsită de componente nedorite, cum ar fi taninurile. Creșterea nouă este bogată în proteine și minerale.
Imagini cu plop negru de est
Forestryimages.org oferă mai multe imagini cu părți ale plopului negru de est. Arborele este un arbore de esență tare, iar taxonomia sa liniară este Magnoliopsida > Salicales > Salicaceae > Populus deltoides deltoides Bartr. ex Marsh. Plopul negru de est este uneori numit și plop sudic, plop Carolina, plop estic, plop cu margele și álamo.
Arealul plopului negru de est
Plopul negru de est crește de-a lungul cursurilor de apă și pe terenurile joase din sudul Quebec-ului spre vest în Dakota de Nord și sud-vestul Manitobăi, spre sud până în Texasul central și spre est până în nord-vestul Floridei și Georgiei. Distribuția nord-sud se extinde de la latitudinea 28 N la 46 N. Lipsește din zonele înalte ale Apalașilor și din cea mai mare parte a Floridei și a Coastei Golfului, cu excepția cursurilor de apă. Limita vestică nu este bine definită, deoarece plopul negru de est se hibridizează cu var. occidentalis, plopul de câmpie, acolo unde arealurile se suprapun. Altitudinea este un determinant principal al limitei vestice.
Plopul negru de est la Virginia Tech
Frunză: Alternă, simplă, penat-nervată, cu lungimea de 7,5 la 15 cm, triunghiulară (deltoidă) în formă, cu marginea crenată/serată. Pețiolul este aplatizat și prezintă glande în partea superioară.
Ramură: Groasă, oarecum unghiulară și gălbuie; mugurii au lungimea de 1,9 cm, acoperiți cu mai multe solzi rășinoși bruni. Are un gust amar de aspirină.
Efectele incendiilor asupra plopului negru de est
Incendiile ucid, în general, plopul negru de est. Arborii maturi cu scoarță groasă pot fi doar cicatrizați sau defoliați. Cicatricile provocate de incendii pot facilita apariția putregaiului lemnului de alburn.
