Cunoscuți afectuos în întreaga lume drept „unicornul mării”, remarcabilii narvali sunt la fel de unici pe cât sunt evazivi. Cel mai definitoriu trăsătură al lor, colțul lung care se învârte în sens invers acelor de ceasornic de la buza superioară, i-a ajutat pe narvali să-și câștige locul binemeritat printre creaturile legendare ale mării.
Împreună cu balenele beluga, narvalul este una dintre cele doar două specii incluse în familia de cetacee monodontidae. Aceste balene fascinante nu migrează, își petrec toată viața în apele reci ale Arctic din Canada, Groenlanda, Norvegia și Rusia.
De la scopul misterios al colților lor proeminenți până la modul în care supraviețuiesc luni întregi sub gheața marină, descoperiți ce contribuie la transformarea narvalului într-unul dintre cei mai misterioși mamifere marine de pe planetă.
1. Colții de narval sunt de fapt dinți
Colțul unui narval, care poate crește până la 2,6 metri lungime, este de fapt un dinte canin masiv care crește din buza superioară într-un model spiralat. Narvalii au tehnic doi colți, unul la stânga și altul la dreapta, deși, de obicei, cel din stânga este cel care iese complet din buză.
Abia recent s-a descoperit că colții de narval au și abilități senzoriale. În 2014, oamenii de știință de la Harvard Medical School au descoperit că ritmul cardiac al unui narval crește și scade atunci când colțul este expus la concentrații mari sau scăzute de sare în apa oceanului.
2. Nu sunt o specie pe cale de dispariție
Conform Listei Roșii IUCN a speciilor pe cale de dispariție, populațiile globale de narvali numără aproximativ 123.000 de indivizi maturi. În prezent, listat ca „Preocupări Minime”, narvalul este răspândit în nord-estul Canadei, Groenlandei și nordul Rusiei, până în Marea Siberiei de Est. Se crede că există 12 subpopulații de narvali, 10 dintre ele numărând peste 10.000 și două cu mai puțin de 35.000.
3. Narvalii sunt scufundători de adâncime
În timpul lunilor de iarnă, se raportează în mod obișnuit că narvalii se angajează în unele dintre cele mai adânci scufundări dintre mamiferele oceanice. Se scufundă de mai multe ori pe zi, preferând zonele mai adânci din fiordurile arctice și panta continentală, unde adâncimile variază de la 488 metri la aproape 1524 metri. Narvalii din Groenlanda sunt, de asemenea, cunoscuți pentru a vizita zone adânci, iar biologii au înregistrat scufundări zilnice care depășesc 914 metri.
4. Dieta lor este compusă din pești, calamari și creveți
Narvalii au o varietate limitată de pradă la dispoziție, efectuând cea mai mare parte a hrănirii acolo unde apa deschisă se întâlnește cu gheața marină atașată de țărm. Preferatele lor sunt halibutul groenlandez, codul polar și arctic, creveții și calmarul Gonatus.
Deoarece își folosesc abilitățile de scufundare pentru a prinde cea mai mare parte a hranei în apele înghețate și întunecate ale Arcticii, cercetătorii au cunoștințe limitate despre tehnicile lor de hrănire. Primul studiu privind obiceiurile de hrănire a narvalilor iarna nu a avut loc decât în 2006, când oamenii de știință au descoperit că narvalii au acces la o dietă extrem de restricționată în toate anotimpurile. În toamnă, calmarul Gonatus a fost singura pradă observată în stomacurile a 121 de narvali.
5. Narvalii își petrec luni întregi sub gheața marină
Cea mai mare parte a misterului narvalilor provine din faptul că sunt atât de greu de studiat. Animalele timide trăiesc în unele dintre cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ, în habitate întunecate și acoperite de gheață pentru cea mai mare parte a anului. Narvalii din Golful Baffin au acces la mai puțin de 3% din apă deschisă între lunile ianuarie și aprilie, cu un minim de 0,5% apă deschisă până la sfârșitul lunii martie. Ei pot supraviețui găsind crăpături mici în gheață pentru a respira ocazional, rămânând ascunși.
6. Scopul colților lor este încă în dezbateri
Oamenii de știință continuă să nu fie de acord cu privire la motivul pentru care narvalii au evoluat pentru a avea o trăsătură atât de unică. Ipotezele variază de la înjunghierea peștilor și spargerea gheții până la teoria că colții creează un senzor ambiental încorporat pentru hrănire.
Studiile recente, totuși, indică colții ca mijloc de concurență și atracție a partenerilor. În 2020, cercetătorii au colectat date biologice pe 245 de narvali masculi adulți pe parcursul a 35 de ani, măsurând creșterea și variația lungimii colților. Studiul a constatat că masculii cei mai mari aveau colți mai lungi, sugerând că masculii cu colți mai lungi au mai multe șanse să se reproducă.
7. Nu toți narvalii au colți
Narvalii masculi au mai multe șanse să aibă colți, iar doar aproximativ 15% dintre femelele narval au. Faptul că majoritatea narvalilor cu colți sunt masculi este o dovadă suplimentară a teoriei că colții sunt folosiți pentru a concura în timpul împerecherii. Au fost observați chiar și câțiva narvali rari cu doi colți extinse, dintre care unii sunt expuși la Sala Oceanului Sant din Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian.
Sala Oceanului Sant din Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian
8. Sunt amenințați în mod special de schimbările climatice
Ca majoritatea prădătorilor arctici, narvalii se bazează foarte mult pe gheața marină pentru supraviețuire. O folosesc pentru a se ascunde de prădători, cum ar fi balenele ucigașe, și pentru a se hrăni cu pradă. Temperaturile crescânde ale mării au fost legate de populații mai mici de narvali din Groenlanda de Mijloc și de Sud-Est. În locurile în care temperaturile mării de vară au fost cele mai ridicate (6 grade Celsius), abundența narvalilor a fost cea mai mică (mai puțin de 2.000 de indivizi) comparativ cu apele mai reci (0,5 grade Celsius), care aveau cele mai mari populații de narvali (peste 40.000 de indivizi).
9. Își schimbă culoarea pe măsură ce îmbătrânesc
Narvalii sunt albi sau gri deschis când se nasc și ating o culoare negru-albăstrui când devin juvenili. Pe măsură ce îmbătrânesc, culoarea pielii lor devine mai închisă și mai pestriță, pentru ca apoi să se deschidă din nou la bătrânețe (narvalii mai în vârstă sunt aproape complet albi). Această schimbare de culoare este utilă cercetătorilor, care folosesc variantele de culoare pentru a identifica și studia narvalii bebeluși în sălbăticie.
10. Narvalii pot trăi mult timp
Se crede că narvalii sunt unii dintre cei mai longevivi mamifere marine, cu o durată medie de viață de 50 de ani, în ciuda faptului că își petrec viața în una dintre cele mai periculoase condiții de mediu de pe Pământ. Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii din 2007 au măsurat modificările chimice ale ochilor pentru a determina vârsta a 75 de narvali decedați găsiți în Groenlanda între 1993 și 2004. Ei au stabilit că 20% dintre balene aveau peste 50 de ani, iar cea mai bătrână a fost o femelă estimată la 105-125 de ani.
11. Oamenii credeau cu adevărat că colții de narval erau cornuri de unicorn
Încă din anii 1500, colții de narval erau colectați și vânduți ca „cornuri de unicorn” celor bogați, deoarece se credea că neutralizează otrava. Chiar și Maria, Regina Scoției, avea o bucată personală de colț pentru a se proteja de Regina Elisabeta I.
Cornurile de unicorn se credea că țin departe bolile, așa că erau adesea folosite și în bijuterii. Bijuteriile Coroanei Imperiale a Austriei erau alcătuite dintr-un sceptru confecționat dintr-un colț de narval înconjurat de rubine, safire și perle, în timp ce Tronul Regal danez folosit pentru încoronări între 1671 și 1840 a fost construit din fildeș și colți de narval.
12. Nu există narvali în captivitate
Spre deosebire de verișorii lor beluga, narvalii nu au fost niciodată ținuți cu succes în captivitate. Pentru o scurtă perioadă în anii 1960 și 1970, au existat mai multe încercări de a captura și ține unele dintre aceste balene evazive în acvarii și grădini zoologice, toate ducând la moartea tragică a animalului.
În 1970, Acvariul din New York de la Coney Island a avut singurul narval expus la un acvariu public. Narvalul, numit Umiak, a trăit în captivitate doar câteva zile înainte de a muri de pneumonie.
