Aproximativ 40% din păsările lumii migrează, fie că este vorba de un zbor scurt către o locație mai caldă sau o călătorie lungă și dificilă. La fel ca alte animale migratoare, păsările călătoresc pentru a găsi locuri cu mai multe resurse sau când este necesar pentru reproducere. Mulți factori influențează modul și momentul în care păsările decid să migreze, inclusiv clima și disponibilitatea hranei și a altor resurse. Fie pentru călătoriile lor migratoare – unele dintre ele incredibil de lungi – fie pentru statutul lor de specii pe cale de dispariție, aceste păsări sunt toate călătoare de primă clasă.
Godwit cu coadă barată
Godwitul cu coadă barată efectuează cea mai lungă migrație fără oprire a oricărei păsări terestre – peste 11.265 km. În fiecare an, aceste păsări călătoresc deasupra oceanului deschis din Noua Zeelandă către zonele lor de cuibărit din Alaska, o călătorie care durează aproximativ șapte zile. Ele fac o singură oprire în timpul călătoriei lor de vară, în Marea Galbenă, înainte de a continua spre Alaska. După sezonul de reproducere, godwit-urile cu coadă barată se întorc în Europa și Asia pentru vară.
Pentru a face această călătorie lungă, fără oprire, godwit-urile cu coadă barată se îngrașă înainte de călătoria lor, mâncând hrană suplimentară care este depozitată sub formă de grăsime.
Macara americană
Macara americană pe cale de dispariție este cea mai înaltă pasăre din America de Nord, având o înălțime de aproape 1,5 metri. Deși nu v-ați aștepta ca o pasăre mai înaltă să migreze, populația sălbatică de macara americană face o călătorie relativ scurtă, dar importantă. Această populație se reproduce vara în Parcul Național Wood Buffalo din Canada și călătorește spre sud, în Refugiul Național pentru Viața Sălbatică Aransas din Texas, pentru iarnă, o călătorie de aproximativ 4.828 km. Macaralele americane călătoresc individual sau în grupuri mici de familie, migrând în timpul orelor de zi.
Colibri Calliope
Acești colibri mici sunt cele mai mici păsări migratoare pe distanțe lungi din lume, iar ei fac o călătorie impresionantă pentru dimensiunea lor. Ei călătoresc 8.045 km dus-întors în fiecare an, părăsind Columbia Britanică centrală și sudică la sfârșitul verii pentru a se îndrepta spre sud de-a lungul Coastei Pacificului și a Vestului American pentru a ajunge în Mexic, unde întreaga populație – estimată la 4,5 milioane – își petrece iarna. Ele se reproduc în munți, la înălțimi de 1.219 metri și peste, și își construiesc cuiburile în copaci la 12 metri înălțime.
Papagal cu burta portocalie
Papagalul cu burta portocalie, unul dintre cei doar trei papagali migratoare, este critic periclitat, cu mai puțin de 30 de exemplare rămase în sălbăticie. Un program de recuperare din Australia arată semne de succes, cu un sezon de reproducere din 2020 care a produs 100 de papagali cu burta portocalie sălbatici și crescuți în captivitate. Acești papagali nu călătoresc departe pentru migrația lor, călătorind de la zonele lor de reproducere de vară din sud-vestul Tasmaniei la habitatul lor de iarnă din mlaștinile sărate și dunele de lângă coasta din Australia de Sud și Victoria, o distanță de aproximativ 482 km.
Ciocănitoare europeană
Ciocănitoarea europeană are o areală mare care se întinde pe Europa și Asia Centrală. În funcție de punctul de plecare și destinația finală, ele migrează între 2.414 și 4.828 km. Păsările iernează în Africa, India și Asia de Sud-Est și își petrec verile în Europa și Asia de Vest.
Ele au ciocurile mai scurte decât alte ciocănitori, așa că ciocănitorile europene deseori reutilizează găurile altor ciocănitori pentru cuibărit în loc să-și facă propriile lor.
Șoim nordic
America de Nord găzduiește o singură specie de șoim, șoimul nordic. Această pasăre de pradă, membră a familiei șoimilor, are un areal vast care se întinde de la Alaska și unele dintre cele mai nordice părți ale Canadei până în sudul Statelor Unite. În timp ce populațiile din sudul SUA tind să rămână pe loc – nu există niciun motiv să migreze când vă aflați deja în zone cu temperaturi constante – șoimii care locuiesc mai la nord vor zbura până în Venezuela și Columbia pentru iarnă. În timpul migrației, șoimul nordic preferă să rămână deasupra câmpurilor deschise și departe de mări și oceane mari.
Puffin de funingine
Puffinul de funingine este o pasăre marină comună cu o lungime de migrație neobișnuită. Găsit atât în Oceanul Atlantic, cât și în Oceanul Pacific, puffinul de funingine călătorește distanțe de mii de kilometri anual. Păsările din Atlantic migrează aproximativ 19.312 km în fiecare an, în timp ce pufinul de funingine din Pacific călătorește 64.374 km. Majoritatea pufinilor de funingine fac aceste călătorii în fiecare an; doar populația care nu se reproduce rămâne în urmă.
Pitulice nordică
Pitulica nordică, care se reproduce în toată Eurasia și de-a lungul coastei nordice a Americii de Nord, are un areal considerabil. Indiferent de originea lor, când vine timpul să zboare spre sud pentru iarnă, pitulica nordică se îndreaptă spre Africa Subsahariană. În multe cazuri, acest zbor implică călătorii peste oceane și gheață, care sunt medii neobișnuite pentru păsările cântătoare.
Păsările care pornesc din Alaska fac o călătorie de 15.000 km până în Africa, în timp ce cele originare din estul Canadei călătoresc aproximativ 7.403 km. Când sezonul de iernare se termină, ele fac totul din nou pentru a se întoarce.
Rață Baer
Rața Baer se reproduce în principal în estul Rusiei și China centrală, deși există rapoarte despre reproducere și în Mongolia și Coreea de Nord. Anterior, se reproducea în toată nordul Chinei, zonele de reproducere ale raței au scăzut semnificativ. Rațele se îndreaptă spre sud pentru iarnă către estul și sudul Chinei, Bangladesh, Thailanda, Myanmar și, eventual, nord-estul Indiei.
Din păcate, rața Baer pochard este o pasăre critic periclitată, cu o populație estimată între 150 și 700 de indivizi maturi rămași. Din cauza vânătorii, păsările sunt cele mai vulnerabile iarna. Degradarea și pierderea zonelor umede din zonele lor de reproducere au contribuit, de asemenea, la declinul lor.
Bufniță albă
Obiceiurile migratoare ale bufnițelor albe variază de la an la an, așa că rămân un mister. Ele zboară spre sud când vine iarna în habitatul lor din nordul Canadei și Arctic, dar uneori călătoresc până în Florida și Texas. Bufnițele albe sunt mai mult nomade decât migratoare, părăsindu-și teritoriile tradiționale pentru a vâna pradă la toate orele zilei și nopții.
Ternă arctică
Pentru un zbor cu adevărat lung, nu căutați mai departe decât migrația ternei arctice. Aceste păsări mici trăiesc în Cercul Arctic, dar populații de terne arctice pot fi găsite și în Massachusetts și Anglia. Specia are o călătorie lungă și complicată pentru a ajunge la zonele de reproducere de-a lungul coastei Antarcticii. Ternele arctice zboară din Arctic în Antarctica în fiecare an, o distanță impresionantă de 40.234 km în fiecare direcție.
