În ultimele câteva săptămâni, am încercat să adun toate ideile disparate despre baie și să creez un set funcțional și practic de idei. Iată un rezumat al tuturor, într-o baie pe care nu o puteți avea; componentele nu există. Dar ar putea exista ușor.
1) Separarea funcțiilor
După cum am menționat în Partea 3, Punerea instalației sanitare înaintea oamenilor, diferitele noastre funcții ale băii necesită răspunsuri de design foarte diferite, dar din cauza modului în care s-a dezvoltat baia vestică, totul a ajuns într-o singură cameră. Am scris:
În Partea 6, Învățând de la japonezi, această schiță a început să evolueze ca idee de separare a toaletei de cadă și duș, cu Datsuiba, sau camera de schimb între ele.
Îmi place și această imagine de pe coperta Cărții despre Baia Japoneză, care arată clar zona separată pentru duș și baie. Un duș japonez folosește mult mai puțină apă (vezi Economisește apă; Dușează-te în stil japonez), deoarece îl folosești doar pentru clătire și îl oprești în timp ce te săpunești. Am imitat acest design pentru regretatul meu socru pentru că era foarte bolnav și nu se putea urca și coborî din cadă pentru a se dușă; se putea așeza pe un scaun. Soacra mea încă îl adoră.
Deoarece te speli înainte de a intra în cadă în Japonia, apa este foarte curată, suficient de curată pentru a spăla hainele; aici am prezentat mașina de spălat în Datsuiba, astfel încât apa să poată fi pompată din cadă în mașina de spălat. Desigur, nu există uscător; în cele din urmă, și promovăm uscătoarele de rufe.
Chiuveta din camera din mijloc, lângă mașina de spălat, este proiectată în conformitate cu principiile stabilite de Alexander Kira, menționate în Partea 5: Alexander Kira și proiectarea pentru oameni, nu pentru instalații sanitare. Blatul este mai înalt, iar chiuveta este autocurată și ușor de utilizat pentru spălarea părului. Spre deosebire de Kira, aș propune comenzi acționate cu piciorul sau detectoare de proximitate în loc de manetele lui Kira.
Dar cele mai mari schimbări cu care ne confruntăm sunt la toaletă. După cum am menționat în Partea 1: Înainte de apăsarea butonului și Partea 2: Înecați în apă și deșeuri, întreaga noastră infrastructură de instalații sanitare se baza pe o serie de accidente și răspunsuri la crize, mai degrabă decât pe o analiză inteligentă a modului cel mai bun de a gestiona deșeurile. Am construit un sistem care folosește apă dulce scumpă pentru a elimina fecalele și urina, care au o valoare reală și de care vom avea nevoie în viitorul apropiat, pe măsură ce costul fosfaților și nitraților explodează. În Partea 7: Punerea unui preț pe fecale și urină, am concluzionat:
Nu sunt singur în asta; chiar ieri Sam a raportat despre un editorial din The Seattle Pi care a cerut luarea în considerare a problemei. Au scris:
Toaleta pe care o propun nu există. Ar fi un composter similar cu Clivus Multrum, unde fecalele intră într-un rezervor, separat de toaletă. Oamenii nu trebuie să se îngrijoreze de curățarea lui; ar fi un serviciu, o companie care vine la tine acasă de două ori pe an.
Ar fi o separare a urinei, așa cum a descris Mike în După rețelele inteligente, apele uzate inteligente? Toaleta NoMix cu separare a urinei primește aprobarea în 7 țări europene. Aceasta ar putea fi, de asemenea, stocată într-un rezervor și colectată de versiuni moderne ale oamenilor de la pol din vechea Anglie.
Va fi mult mai joasă. Chiar nici Kira nu credea că americanii ar accepta toaletele cu gaură, indiferent cât de sănătoase ar fi. Așa că a propus o versiune mult mai joasă care ne susținea corpul în punctul potrivit, o semi-ghemuire.
Urinare fără apă introduse pentru uz casnic
Va avea un urinar separat pentru bărbați și nu deasupra toaletei, așa cum a propus Kira. Bărbații picură și nu vrei ca asta să ajungă peste tot pe toaletă.
Va exista o grilă în tavan conectată direct la un ventilator cu recuperare de căldură, care extrage constant aerul din baie și recuperează sau evacuează căldura după cum este necesar. Baia este locul unde se creează cele mai multe mirosuri și se folosesc cei mai mulți chimicale; aici ar trebui pompat aerul. (Sau poate fi în toaletă în loc de tavan, deși îmi fac griji în legătură cu curentul de aer)
În subsol, spațiul de acces sau curte, va exista o serie de sisteme care înlocuiesc sistemul centralizat de canalizare urban; va exista o trapă pentru accesul la depozitarea deșeurilor din toaleta de compostare. Va exista un rezervor de colectare a urinei, un rezervor de apă gri pentru colectarea apei de la chiuvete și dușuri și, eventual, un rezervor pentru apa curată din cadă, deși în Japonia pompează apa direct din cadă și își fac spălatul la noapte când tarifele la energie electrică sunt mai mici. Asta are sens.
În această serie, m-am uitat la sisteme pentru utilizări rezidențiale individuale, dar ne putem imagina că ar putea fi scalabil. Imaginați-vă dacă o clădire rezidențială ar fi construită deasupra uneia dintre fermele verticale ale lui Gordon Graff. Urina și fecalele ar putea fi transformate în nitrați și fosfați pentru fermă; apa gri ar putea fi purificată de sistemele biologice de filtrare a apei; excesul de fecale ar putea fi introdus în digestoare anaerobe pentru a produce metan. Totul ar putea fi un sistem, la fel de simplu și sanitar ca ceea ce avem astăzi, dar unde totul este recuperat, reutilizat și reciclat.
Este timpul ca arhitecții, inginerii și planificatorii să realizeze că trebuie să corectăm greșelile de acum peste un secol și să revenim la principiile fundamentale. Că nu ne permitem să aruncăm pur și simplu mizeria asta.
Citește restul seriei:
Istoria și designul băii, partea 7: Punerea unui preț pe fecale și urină
Istoria și designul băii, partea 6: Învățând de la japonezi
Istoria băii, partea 5: Alexander Kira și proiectarea pentru oameni, nu pentru instalații sanitare
Istoria băii, partea 4: Pericolele prefabricării
Istoria băii, partea 3: Punerea instalațiilor sanitare înaintea oamenilor
Istoria băii, partea 2: Înecați în apă și deșeuri
Istoria băii, partea 1: Înainte de apăsarea butonului
