Specii unice de lupi se găsesc în toate colțurile Pământului. Lupul roșu, aflat în pericol critic de dispariție, are populații în scădere, cu doar între 20 și 30 de indivizi în SUA, în timp ce lupul etiopian, specie pe cale de dispariție, se crede că numără puțin sub 200 în zonele înalte izolate din Etiopia. Specia cea mai abundentă de lup, lupul gri, și-a pierdut protecția în cadrul Legii privind speciile pe cale de dispariție (ESA) la sfârșitul anului 2020 și se crede acum că are o populație stabilă de 6.000 în cele 48 de state inferioare ale SUA (și peste 200.000 de indivizi la nivel mondial). Deși specia de lup gri este în prezent clasificată drept „Cel mai puțin preocupantă” de către IUCN, subpopulația în scădere a lupului mexican din sud-vest este încă protejată în cadrul ESA.
Protecții federale
Serviciul american pentru pești și animale sălbatice (FWS) a anunțat eliminarea lupului gri (cunoscut și sub numele de „lup cenușiu”) din ESA în martie 2019, citând starea generală de sănătate a populației în toate cele nouă state existente. Specia petrecuse 45 de ani pe listă, iar cele două populații principale au depășit cu mult obiectivele de refacere în Munții Stâncoși de Nord și Marile Lacuri de Vest. Conform anunțului, agențiile de gestionare a faunei sălbatice de stat și tribale vor prelua responsabilitatea pentru gestionarea și protecția sustenabilă a lupilor gri, dar FWS va continua să monitorizeze specia timp de cinci ani. Lupul mexican, o subspecie a lupului gri, va rămâne pe ESA datorită arealului său restrâns — concentrat în Arizona și New Mexico — și numărului mic.
Anumiți conservatoriști și oameni de știință nu au văzut neapărat lucrurile în acest fel, subliniind faptul că revigorarea uneia sau a două populații poate să nu fie suficientă pentru a declara refacerea unei specii întregi. Un studiu din 2021 publicat în revista BioScience a sugerat că reviziunile aduse ESA în 2019 au permis o perspectivă mai îngustă asupra a ceea ce constituie „refacerea” speciilor larg răspândite în ceea ce privește arealul, deoarece se concentrează pe numere de populație mai mari și le descurajează pe cele slabe.
În timp ce regiunea Marilor Lacuri reprezintă două treimi din întreaga populație de lupi gri din SUA, aceasta ocupă încă doar 3 din cele 17 state cu habitat substanțial în arealul istoric al lupilor. Propunerea unei specii separate numită lupul estic în regiunea Marilor Lacuri a ridicat un argument similar. Oamenii de știință continuă să nu fie de acord cu privire la faptul dacă lupul estic constituie o specie proprie, o subspecie de lup gri sau un hibrid lup-coiot. Deoarece ESA face ilegal uciderea unei specii protejate în majoritatea cazurilor, mulți susținători ai lupilor cred că eliminarea va împiedica refacerea lupilor în restul țării.
Lupul roșu, cunoscut ca fiind cea mai amenințată specie de lup din lume, se găsește doar în estul Carolinei de Nord și este în prezent clasificat ca specie pe cale de dispariție în cadrul ESA. Conform FWS, au mai rămas doar aproximativ 20 de lupi roșii sălbatici în habitatele lor native și 245 menținuți în unități de reproducere în captivitate.
Subspecia lupului mexican a fost pe punctul de a dispărea în anii 1800 și mijlocul anilor 1900 din cauza vânătorii. Subspecia a obținut protecție în cadrul ESA în 1976, iar în 1998, strategiile de refacere a lupilor au început în Statele Unite. Până în 2018, populația de lupi mexicani pe cale de dispariție a crescut de la 32 la 131, iar până în 2019, FWS a anunțat o creștere de 24% la 163 de indivizi împărțiți aproape uniform între Arizona și New Mexico.
Amenințări
Lupii sunt prădători de vârf, așa că sunt rar amenințați de alte specii în mediile lor naturale. Nu este neobișnuit ca lupii să se omoare între ei din cauza disputelor teritoriale, dar, în general, majoritatea mortalităților lupilor se datorează oamenilor. Bolile, epuizarea prăzii și pierderea habitatului contribuie și ele la o parte din amenințări.
Intoleranța umană
Istoria îndelungată dintre lupi și oameni este îmbibată de reprezentări greșite. Lupii sunt de obicei prezentați ca fiind răuvoitori sau periculoși; suntem învățați să ne temem de ei chiar și în basmele pe care le-am auzit în copilărie. Deși atacurile neprovocate asupra oamenilor sunt rare, lupii reprezintă un pericol pentru animalele de fermă și animalele domestice, mai ales în zonele în care prada lor obișnuită a devenit rară. Chiar și pe măsură ce înțelegem mai mult despre lupi și atitudinile față de animale se schimbă, gestionarea și conservarea lupilor rămân controversate.
În zonele în care populațiile de lupi se suprapun cu agricultura, lupii sunt eliminați pentru a reduce potențialele conflicte între lupi și animalele de fermă. În Yukon, eforturile de control letal al lupilor pot reduce populațiile cu până la 80% în timpul iernii. Deși se știe că populațiile se redresează în patru până la cinci ani, refacerea se datorează în mare parte lupilor din afară care vin din zonele învecinate în căutarea unor noi habitate.
Pierderea habitatului
Avansul uman în habitatele lupilor duce la fragmentare și conflicte din cauza coliziunilor cu vehiculele, deoarece lupii sunt obligați să traverseze drumuri și căi ferate. Similar, pe măsură ce terenurile agricole se extind, fermierii sunt mai predispuși să ucidă lupi pentru a-și proteja animalele.
Un areal larg de habitat este deosebit de important pentru lupii gri din Munții Stâncoși de Nord, care au o probabilitate de peste 11 ori mai mare de a se reproduce după formarea unor noi haite decât atunci când rămân în haitele existente. Densitatea haitelor înconjurătoare are un efect negativ asupra formării unor noi haite, așa că atunci când lupii au șansa să se distribuie sau să se răspândească pe o suprafață mai largă, oportunitățile de reproducere reușită cresc.
Pierderea surselor de pradă
Unii cercetători propun eliminarea lupilor ca mijloc de protejare a populațiilor de mamifere pradă; cu toate acestea, studiile au constatat că lupii din sudul Europei se hrănesc mai mult cu ungulate (mamifere cu copite) în zonele în care prada sălbatică este la densități mai mari decât animalele de fermă. Acest lucru sugerează că reintroducerea anumitor specii de ungulate sălbatice s-ar dovedi o metodă de conservare reușită pentru a împiedica vânătoarea lupilor.
Lupul etiopian pe cale de dispariție, o specie confinat în prezent la șapte lanțuri muntoase izolate în zonele înalte ale Etiopiei, are cel puțin 40% din pradă clasificată ca fiind amenințată de IUCN.
Boli
Bolile afectează populațiile de lupi din sălbăticie mai puțin decât în captivitate, amenințând eforturile de refacere pentru specii precum lupul roșu, ale cărui populații captive depășesc numărul celor din sălbăticie de peste 12:1. Un studiu al lupilor roșii captivi din 1996 până în 2012 a constatat că, din cei 259 de lupi decedați, cea mai mare cauză a morții au fost tumorile canceroase, în timp ce a doua a fost boala gastrointestinală.
Rabia și virusul cinic al frigurilor (CDV) sunt ambele probleme majore pentru lupii etiopieni pe cale de dispariție. În 2010, a avut loc o epidemie masivă de CVD la doar 20 de luni după o epidemie de rabie în Parcul Național Munții Bale din sud-estul Etiopiei, unde trăiește cea mai mare populație mondială de lupi etiopieni. Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor au comparat populațiile din 2005-2006 și 2010 pentru a constata că ratele de mortalitate variază între 43% și 68% la lupii afectați, oferind populației puține șanse de refacere.
Ce putem face
Lupii ajută la menținerea sănătății generale a speciilor pradă prin vizarea animalelor slabe și reducerea populațiilor mari de animale pradă, permițând o mai mare diversitate și abundență a speciilor de plante. Lupii pot avea chiar beneficii economice pentru zonele lor ocupate; prezența lupilor în Parcul Național Yellowstone a crescut cheltuielile cu ecoturismul cu 35,5 milioane de dolari în 2005.
Reintroducerea lupilor poate avea un efect în cascadă asupra întregilor ecosisteme. Proiectul de reintroducere din 1995 din Yellowstone a condus la interacțiuni indirecte importante între lupi, elani și specii de plante (în special plopi tremurători, plopi și sălcii). Pășunatul animalelor pe cei cinci plopi tineri cei mai înalți din anumite porțiuni ale arealului nordic a scăzut de la 100% în 1998 la sub 25% până în 2010. Copacii au crescut mai înalți, iar populațiile de specii precum bizonul și castorul care se bazează pe plante lemnoase și furaje erbacee au crescut.
Cercetarea științifică continuă este necesară pentru a înțelege interacțiunile dintre lupi și oameni pentru a influența eforturile viitoare de conservare. Pe măsură ce responsabilitățile de gestionare pentru lupii gri din SUA trec de la ESA la oficialii locali și de stat, este important să contactați reprezentanții locali pentru a vă exprima sprijinul pentru lupi, mai ales dacă locuiți în state precum Idaho, Montana, Wyoming, Washington și Oregon.
Indivizii pot ajuta lupii prin susținerea organizațiilor care conservă terenurile sălbatice și prin menținerea unei minți deschise cu privire la gestionarea lupilor. Coexistența dintre oameni (în special cei care au grijă de animalele de fermă) și lupi este esențială pentru supraviețuirea lor.
