Toată lumea care vorbește despre biciclete vorbește despre Copenhaga și incredibila sa cultură a bicicletei, modul în care bicicletele fac parte din țesătura urbană și toată lumea pur și simplu merge cu bicicleta, în fuste și costume și haine de zi cu zi. Dar înainte de 2006 nimeni nu folosea expresia „cultura bicicletei”. Bicicletele erau pentru sport și lycra sau pentru copii.
Apoi, Mikael Colville-Andersen, pe atunci regizor de film, a făcut o fotografie care a lansat o mie de bloguri și o modalitate complet nouă de a gândi despre biciclete. El spune:
Curând Copenhagen Cycle Chic a explodat și a dus la Copenhagenize,copen și, în cele din urmă, la Copenhagenize Design, compania sa de consultanță.
Introducerea mea la Copenhagenize a fost neașteptată, un răspuns la o postare în care m-am plâns că persoana care conduce un grup de advocacy pentru biciclete din New York ar trebui, poate, să dea un bun exemplu purtând cască. Mikael a scris:
Avea dreptate și am învățat multe de atunci.
În cele din urmă l-am întâlnit pe Mikael Colville-Andersen în Copenhaga, și nu m-a certat pentru că nu purtam cască, de fapt, a fost destul de prietenos, recunoscând că opiniile mele despre ciclism s-au schimbat de-a lungul anilor. Merge cu o bicicletă de marfă Bullitt și a acceptat cu amabilitate să mă ducă într-un tur al infrastructurii de biciclete din Copenhaga.
De asemenea, în oraș se afla Chris Turner, autorul cărților The Geography of Hope și The Leap, aici prezentându-i un punct de vedere lui Mikael la Falernum, un bar și restaurant care a devenit baza de acasă.
Ceea ce înveți rapid în Copenhaga este că bicicletele sunt doar un mijloc de transport, modul în care oamenii se deplasează. Este ceea ce fac oamenii, la fel ca mersul pe jos. Nimeni nu poartă haine speciale; căștile nu sunt un lucru neobișnuit, dar nu sunt purtate de un procent foarte mare de oameni.
Există tot felul de gesturi bizare legate de infrastructura pentru biciclete, cum ar fi locuri pentru picioare la intersecții și acesta, un coș de gunoi pe care Mikael l-a sugerat orașului, care este înclinat pentru a fi mai ușor de atins în timp ce ești pe bicicletă. Mikael ne demonstrează aici.
Există și alte exemple care îți arată că în Copenhaga se țin cont de biciclete. Unde locuiesc eu în Toronto, dacă există lucrări de construcție, banda pentru biciclete este pur și simplu eliminată în favoarea mașinilor. Aici, construiesc o deviere protejată adecvată pentru biciclete, iar mașinile sunt strânse. Este pur și simplu o atitudine diferită; bicicletele contează.
Există poduri întregi dedicate bicicliștilor și pietonilor, cum ar fi acesta de peste port.
Nu este perfect și fără probleme; am fost blocat aici câteva minute lângă o stație importantă de metrou, deoarece oamenii au ocupat banda pentru biciclete pentru a urca în autobuze. Dar a fost singura dată când s-a întâmplat acest lucru; de obicei, banda pentru biciclete este respectată de mașini, taxiuri, constructori, toți cei care o tratează ca pe o parcare în America de Nord.
Uneori, este și un pic dezastru, cu biciclete peste tot, adesea ocupând trotuarele. Dar cu siguranță ocupă mult mai puțin spațiu decât mașinile.
În cele din urmă, de fiecare dată când văd o familie pe bicicletă ca aceasta, zâmbesc. Funcționează atât de bine și este într-adevăr un model pentru restul lumii. Cu toții putem fi „copenhaga-niți”.
Mulțumiri lui Chris Turner și Mikael Colville-Andersen pentru că mi-au arătat cum să devin „copenhaga-nizat”.
