Acum un miliard sau două de ani, coralii, brahiopodele și alte creaturi marine extrăgeau dioxidul de carbon și calciul din apa de mare pentru a-și construi cochiliile din carbonat de calciu, CaCO3. Acestea erau mici fabrici biologice capabile să construiască structuri gigantice, cum ar fi recifele de corali. Când mureau, se scufundau pe fundul mărilor puțin adânci și deveneau calcar.
Acum aproximativ 200 de ani, Joseph Aspdin a descoperit cum să inverseze procesul, gătind calcarul și argila la temperaturi ridicate, ceea ce descompune materialele după ce apa și dioxidul de carbon sunt eliminate, lăsând oxid de calciu (CaO). Acesta reacționează cu alte ingrediente, silicați și aluminați, pentru a produce ciment Portland. Amestecați-l cu agregate și apă, iar amestecul cristalizează și lipește totul împreună, formând betonul.
Producția de ciment Portland este responsabilă pentru aproximativ 8% din emisiile mondiale de dioxid de carbon (CO2); aproximativ jumătate provine din încălzirea calcarului la 1450 °C în cuptorul rotativ, iar aproximativ jumătate din chimia conversiei CaCO în CaO.
În esență, luăm cochiliile unor creaturi mici, le încălzim până când apa și CO2 sunt eliminate și obținem liantul constitutiv de bază, iar apoi adăugăm apa și CO2 înapoi, astfel încât să lipească agregatul. (Aceasta este o simplificare exagerată, citiți mai multe aici dacă vă place chimia).
Aici intervine Biomason. Dezvoltat de arhitecta Ginger Krieg Dosier, procesul ei sare peste intermediari și peste câteva miliarde de ani, revenind direct la sursă: bacterii care produc carbonat de calciu in situ. Directorul Tehnologic al Biomason, Michael Dosier (de asemenea arhitect, la fel ca mine; este atât de entuziasmant să vezi arhitecți preluând conducerea în acest domeniu) explică pentru PlanetaNoastra:
Acest lucru nu este diferit de ceea ce se întâmpla în mările puțin adânci acum 2 miliarde de ani. Diferența aici este că Biomason pune acești mici bacili naturali la lucru, legându-le agregatele.
Deoarece cresc carbonat de calciu direct, în loc să-l extragă, să-l gătească și apoi să-l reconstituie, acest lucru economisește cantități vaste de energie și absoarbe CO2 în loc să-l emită. Procesul durează câteva ore, mai degrabă decât câteva eoni.
Și, pentru că este doar vechiul carbonat de calciu, în loc de silicatul de calciu hidrat mai complex pe care îl obțineți la sfârșitul reacției în betonul tradițional, este mai mult decât reciclabil, ei cultivă de fapt o resursă.
În prezent, Biomason produce plăci de ciment BioLITH în Durham, Carolina de Nord, care sunt utilizate în unele proiecte de anvergură, cum ar fi sediul central Dropbox. Acestea au o etichetă Declare de la International Living Future Institute, astfel încât pot fi utilizate în cele mai ecologice proiecte Living Building Challenge; în timp ce cimentul Portland original emite 1 kg de CO2 pentru fiecare 1 kg de ciment, biocimentul Biomason absoarbe și sechestrează de fapt CO2, fiind pozitiv din punct de vedere al carbonului.
Marea întrebare pe care o am este: va putea fi scalată? Promovăm construcțiile din lemn deoarece, spre deosebire de beton, acesta stochează CO2, dar nu este fără probleme. Imaginați-vă dacă s-ar putea pune toți acei bacili la lucru, absorbind CO2 în timp ce sunt formați în clădiri sau poduri. Biomason lucrează deja la cimentul marin, ceea ce are sens deplin; totul s-a întâmplat în apa de mare acum două miliarde de ani.
L-am întrebat pe Michael Dosier despre acest lucru și a fost evaziv, dar a spus că „suntem entuziasmați de potențialul viitor al tehnologiei Biomason pentru cele mai mari provocări ale industriilor de construcții.” Așa că bănuiesc că vom auzi vești foarte dramatice într-un viitor nu prea îndepărtat, și ar putea schimba totul.
ACTUALIZARE: după citirea comentariilor, a fost adăugată imaginea cu specificațiile.
