O echipă de cercetători care s-a aventurat în Arctica în această vară în căutare de viață microscopică a sfârșit prin a descoperi accidental ceva mult mai mare: cea mai nordică insulă din lume.
Echipa a crezut inițial că a aterizat pe Oodaaq, care era considerată anterior cea mai nordică insulă de pe Pământ. Dar și-au dat seama că aterizaseră și mai la nord când un jurnalist care călătorea cu expediția a verificat coordonatele insulei pe care o vizitaseră cu un consilier al guvernului danez.
„Atunci ne-a spus că nu am găsit insula Oodaaq, ci că a fost o insulă complet nouă pe care am găsit-o”, a declarat pentru PlanetaNoastra liderul expediției Morten Rasch de la Departamentul de Geoștiințe și Managementul Resurselor Naturale al Universității din Copenhaga.
Pierdut și găsit
Descoperirea a fost făcută în timp ce Rasch conducea o expediție de trei oameni de știință elvețieni și trei danezi în nord-estul Groenlandei în iulie. Echipa nu era interesată de solul pe care stăteau, ci mai degrabă de ce se află sub el. S-au deplasat din loc în loc, campând și prelevând eșantioane, încercând să determine dacă existau comunități bacteriene noi sau neobișnuite în îndepărtatul nord și să compare comunitățile bacteriene de pe uscat și sub apă. Acesta este motivul pentru care încercau să ajungă pe insula Oodaaq, explică Rasch. Voiau să afle dacă dezvoltase o comunitate bacteriană terestră.
„Nu eram cu adevărat interesați de faptul că este cea mai… nordică insulă de pe Pământ”, spune el. „Eram interesați de faptul că este un mediu foarte ciudat acolo, așa că exista un mare potențial de a găsi ceva interesant în legătură cu viața.”
Echipa a pornit spre insula Oodaaq cu un elicopter pe 27 iulie. Au decolat de la Capul Morris Jesup, cel mai nordic punct al Groenlandei, și s-au îndreptat peste marea polară.
„Am mers la poziția insulei Oodaaq, și apoi nu am putut găsi-o”, spune Rasch.
Echipa avea un program strâns determinat de cantitatea de combustibil din elicopterul lor. Știau că puteau căuta insula doar aproximativ 10 minute și totuși să aibă timp să preleveze eșantioanele.
„Și apoi, brusc, a apărut un punct negru în toată această albeață, și am aterizat acolo fiind 100% siguri că eram pe insula Oodaaq”, spune Rasch.
În total, echipa a petrecut aproximativ 15 minute pe insulă, prelevând eșantioane. Nu și-au dat seama că acele eșantioane nu proveneau de pe insula Oodaaq până când s-au întors la tabără și prietenul jurnalist al lui Rasch i-a informat despre greșeala lor. Au făcut publică știrea pe 26 august și de atunci, spune Rasch, viața lui a fost dată peste cap.
„Categoric nu voi căuta o nouă insulă în viitorul apropiat”, spune el. „Este nebunesc.”
Qeqertaq avannarleq
În centrul întregii agitații se află o insulă de 30 pe 60 de metri (aproximativ 98 by 197 feet) care se ridică la trei până la patru metri (aproximativ 10 to 13 feet) deasupra nivelului mării, a anunțat Universitatea din Copenhaga. Se află la 780 de metri (2,559 feet) nord de Oodaaq, fosta cea mai nordică insulă din lume.
Noua insulă este încă fără nume. Rasch și echipa sa sugerează numele Qeqertaq Avannarleq, sau insulă nordică în limba groenlandeză. S-au gândit la insula cea mai nordică, spune Rasch, dar au decis că „ar fi o prostie” în cazul în care cineva descoperă o insulă chiar mai la nord.
Din punctul de vedere al cercetării pe care o desfășura expediția, faptul că aceasta este o altă insulă, mai nordică, înseamnă foarte puțin.
„Este cam același mediu”, explică el.
Insula este compusă din mâl marin, morenă, pietre și pietriș. Nu are vegetație și nici viață animală permanentă.
„Aș ghici că ar putea fi un loc unde pescărușii stau din când în când, și ar putea fi, de asemenea, un loc pe unde trece un urs polar din când în când”, spune el.
Cu toate acestea, crede că cei mai frecvenți vizitatori pe insulă vor fi probabil acum oamenii. Pe lângă cercetători, există și câțiva vânători de insule care sunt entuziasmați de descoperire și sunt într-o mică competiție pentru a vedea cine va ajunge primul.
La rândul său, Rasch, care conduce expediții de cercetare în Groenlanda de aproximativ 20 de ani, nu împărtășește entuziasmul vânătorilor de insule, dar recunoaște o oarecare amuzament față de descoperirea sa.
„Este, desigur, și amuzant, ca un fel de curiozitate într-o viață lungă de expediții, să fi fost printre cei șase oameni care au stat pe solul… cel mai aproape de Polul Nord vreodată”, spune el.
Caracteristică efemeră
Deși insula este o nouă descoperire, este și una vulnerabilă. Rasch spune că ar putea să se scufunde din nou sub valuri în decurs de 10 până la 1.000 de ani. Din punct de vedere geologic, este cunoscută ca o „caracteristică efemeră”, ceea ce înseamnă că nu va construi niciodată munți.
Vulnerabilitatea sa nu se datorează creșterii nivelului mării induse de schimbările climatice, ci mai degrabă modului în care insula și altele similare s-au format în primul rând.
Coasta Groenlandei este foarte puțin adâncă și acoperită cu gheață marină. Când lovește o furtună, gheața este presată spre coastă și uneori „buldozează fundul mării”, explică Rasch.
Dacă fundul mării este ridicat deasupra nivelului mării, se formează o insulă. Dar acea insulă ar putea la fel de ușor să fie înghițită în același proces data viitoare când lovește o furtună.
Rasch spune că a văzut multe dovezi ale schimbărilor climatice în timpul călătoriei care a dus la descoperire: a observat retragerea calotei glaciare a Groenlandei, apă deschisă în marea polară la nord de Groenlanda și foarte puțină gheață marină curgând spre sud. Cu toate acestea, noua insulă nu este o dovadă a schimbărilor climatice și este, în schimb, un semn al proceselor care funcționează normal în Oceanul Arctic.
„Ați putea de fapt spune că odată ce nu mai există gheață marină în zonă, atunci întregul proces de formare a acestor insule nu mai există nici el, și, de asemenea, procesul de eradicare a acestor insule nu mai este nici el”, spune el.
