Chiar dacă luăm în considerare externalizarea locurilor de muncă și a industriei, emisiile au scăzut foarte mult.
Adesea, atunci când vorbim despre atingerea de către Marea Britanie a nivelurilor de emisii din „era victoriană”, oamenii vor sublinia faptul că producția și industria grea au fost din ce în ce mai mult externalizate în străinătate – ceea ce înseamnă că orice reducere a emisiilor interne trebuie cântărită și în raport cu emisiile înglobate în importul de mărfuri.
O nouă analiză de la Carbon Brief, totuși, sugerează că această preocupare ar putea fi exagerată. Mai precis, analiza sugerează că emisiile sunt acum cu 38% mai scăzute decât erau în 1990 – și, deși este adevărat să spunem că emisiile au fost în mare parte „compensate” de o creștere a importurilor până la mijlocul anilor 2000, acest lucru nu mai este valabil, deoarece emisiile înglobate în importuri au scăzut și ele din 2007. Aceasta este o veste extrem de pozitivă. Iar Carbon Brief atribuie această scădere dramatică a emisiilor unui amestec de generare de energie regenerabilă mult mai curată – precum și unei scăderi a cererii globale de energie din partea industriei și a cetățenilor deopotrivă.
Poate chiar mai încurajator, analiza sugerează, de asemenea, că, într-un scenariu „business-as-usual”, creșterea populației ar fi dus de fapt la o creștere cu 25% a emisiilor între 1990 și astăzi.
Desigur, Marea Britanie este un caz foarte specific în care creșterea explozivă a energiei eoliene offshore a dus la o scădere bruscă a arderii cărbunelui. Rămâne de văzut dacă același lucru poate fi reprodus cu aceeași ușurință de alte țări – dar merită menționat faptul că Marea Britanie a realizat acest lucru cu tehnologiile disponibile la acea vreme. Acum că stocarea bateriilor, transportul electric și turbinele eoliene cu adevărat masive devin o realitate, există foarte puține scuze pentru ca alte țări să nu facă același lucru.
Ascultați, Germania?
