Merge dincolo de piețele fermierilor și abonamentele CSA.
Înainte să avem „alimente locale”, aveam pur și simplu alimente. Comunitățile se hrăneau cu ceea ce se producea în regiune, fermierii vânzând direct magazinelor și clienților. Era nemaiauzit să transporți cu camioane legume din Florida sau California pe tot parcursul anului pentru a hrăni oamenii flămânzi din centrul SUA.
Cu toate acestea, în ultimul jumătate de secol, s-a dezvoltat un sistem de producție alimentară mai naționalizat. Așa cum explică Brian Williams într-un articol pentru Strong Towns, statele agricole cultivă sau cresc acum alimente care sunt trimise în afara statului pentru procesare, iar apoi le cumpără înapoi:
Dacă dorim cu adevărat să dezvoltăm economii alimentare locale puternice, similare cu cele pe care le aveam odinioară, atunci Williams consideră că abordarea noastră trebuie să meargă dincolo de sprijinirea abonamentelor CSA (agricultură susținută de comunitate) și a piețelor fermierilor. Acestea sunt porți de acces valoroase către mișcarea locală, de alimente proaspete de la fermă, dar nu sunt suficiente pentru a schimba modul în care se fac lucrurile și pentru a perturba modelul economic actual. El oferă o serie de sugestii excelente pentru a conduce mișcarea, dintre care câteva sunt împărtășite aici. (Citiți întregul articol aici.)
1. Obțineți angajamente de achiziție locală de la școli, spitale, colegii și alte instituții.
Piețele instituționale sunt esențiale pentru dezvoltarea infrastructurii necesare unui sector alimentar local puternic. Aceste instituții au puterea de a aduce fermierii, procesatorii și distribuitorii într-o rețea de aprovizionare. Contractele lor sunt suficient de mari pentru a sprijini producătorii locali. Utilizarea produselor locale va expune o gamă mai largă a populației la alimentele locale – nu doar gurmanzii care vizitează un restaurant la modă.
(Această sugestie m-a făcut să mă gândesc la o carte pe care am citit-o și recenzat-o recent pentru PlanetaNoastra, „Noua Fermă,” de Brent Preston. El și soția sa și-au dat seama devreme în cariera lor de grădinari de legume organice că accesarea pieței restaurantelor era necesară pentru a fi viabili financiar, în loc să se bazeze pe modelul CSA.)
2. Câștigați sprijinul afacerilor existente de procesare și distribuție a alimentelor.
Williams subliniază că mulți procesatori de alimente la scară mai mică, cum ar fi o fabrică de lactate administrată de o familie, un abator sau un distribuitor de produse, se simt probabil presați de „lumea noastră de afaceri dornică de fuziuni, crește-te-sau-pleacă”. Există o șansă bună să fie dispuși să colaboreze cu fermierii din regiune și să caute o nișă. Contactați-i și discutați despre posibilitatea de a oferi servicii instituțiilor locale.
3. Construiți o rețea de fermieri locali care vor colabora.
Deși fermierii individuali ar putea să nu poată satisface nevoile unei instituții mari, dacă eforturile lor – carne, lactate, legume – sunt combinate cu cele ale altor fermieri, ar putea deveni foarte bine o realitate. Există putere în numere, cum se spune.
4. Construiți infrastructura de dezvoltare economică a alimentelor locale.
Aflați ce servicii de procesare a alimentelor există în comunitate, cum ar fi spălarea, ambalarea, tăierea cubulețe, mărunțirea, și vedeți cum aceste afaceri se pot implica în lanțul de aprovizionare. Dacă nu, identificați ce servicii suplimentare sunt necesare și comunicați acest lucru comunității; nu știți niciodată unde și cum pot fi create locuri de muncă.
Productivitatea financiară este esențială pentru funcționarea unui sistem alimentar local și trebuie să beneficieze pe toată lumea pe parcurs pentru a fi sustenabil.
