Lipsa diversității face strugurii vulnerabili la schimbările climatice.
Romanii antici erau mari iubitori de vin. Ei au dezvoltat viticultura pe tot teritoriul actual al Italiei și s-au asigurat că toată lumea, de la sclavi la aristocrați, avea acces la vin zilnic. Oamenii de știință s-au întrebat mult timp cât de similar era vinul roman cu ceea ce bem acum și, în sfârșit, au un răspuns.
Un nou studiu, tocmai publicat săptămâna aceasta în Nature Plants, a constatat că soiurile moderne de struguri sunt aproape identice genetic cu ceea ce se bea pe vremea Romei antice. Acest lucru a fost descoperit prin colectarea de semințe de struguri din nouă situri antice din Franța, unele datând de acum 2.500 de ani. A necesitat ceea ce NPR descrie ca fiind „un efort monumental interdisciplinar din partea cercetătorilor în ADN antic, arheologilor și geneticienilor în struguri moderni”. Din raportul său:
„Descoperirea surprinzătoare pentru mulți oameni va fi că unele dintre soiurile pe care le bem astăzi sunt identice genetic cu cele pe care le beau romanii acum 2.000 de ani,” a spus co-autorul studiului Jazmín Ramos-Madrigal, genetician la Universitatea din Copenhaga. „Există o probabilitate foarte mare să beți un soi de struguri care este identic genetic cu unul care creștea în aceeași regiune acum 2.000 de ani.”
Deși iubitorii de istorie și terroir ar putea fi încântați de această cunoaștere, ea pune vinificatorii și consumatorii în pericol în fața schimbărilor climatice. Pedigriul și caracterul său atemporal sunt exact ceea ce îl face vulnerabil. NPR citează pe Zoë Migicovsky, cercetător postdoctoral la Universitatea Dalhousie: „Dacă aceste soiuri sunt identice genetic în întreaga lume… înseamnă că sunt toate susceptibile la aceiași dăunători și boli. Va trebui să folosim mai multe substanțe chimice și spray-uri în cultivarea [lor] pe măsură ce amenințările avansează.”
Vestea bună este că există mult mai multe soiuri de struguri care ar putea fi cultivate pentru o rezistență sporită. Elizabeth Wolkovich, co-autor al unui studiu publicat la începutul acestui an, a declarat pentru Harvard Gazette,
„Ar fi o nebunie, dacă ai fi producător de vin, să pui toate ouăle într-un singur coș plantând doar Chardonnay în întreaga lume,” spune ea. „Romanii își puneau toate ouăle într-un singur coș și noi, practic, le-am continuat strategia.”
Există, totuși, câteva obstacole. Europa are legi stricte privind etichetarea: „De exemplu, doar trei soiuri de struguri pot fi etichetate Champagne, sau patru Bordeaux.” Dar acest lucru se schimbă încet. Consiliul responsabil de legile de etichetare din Bordeaux tocmai a decretat că 20 de noi soiuri de struguri vor fi permise pentru utilizare într-un vin etichetat ca bordeaux. Din The Washington Post:
„Pentru prima dată, unele dintre apelațiunile regionale istorice BDX [Bordeaux] au aprobat noi soiuri de struguri,” scrie Post. „Acestea sunt Arinarnoa, Castets, Marselan și Touriga Nacional pentru soiurile roșii, și Alvarinho/Albariño, Liliorila și Petit Manseng pentru cele albe. Niciunul dintre ele nu se așteaptă să reprezinte mai mult de 10% dintr-un vin de cupaj, iar împreună nu trebuie să depășească 5% din suprafața totală a viei unui producător.”
O altă provocare este convingerea cumpărătorilor că eticheta nu ar trebui să conteze atât de mult. În Lumea Nouă, unde reglementările de etichetare nu sunt pe departe la fel de stricte ca în Europa, producătorii de vin nu experimentează atât de mult pe cât ar trebui, deoarece oamenii sunt fixați pe cumpărarea anumitor tipuri de struguri. Wolkovich a spus: „Am fost învățați să recunoaștem soiurile care credem că ne plac.”
Ea speră ca producătorii și consumatorii de vin deopotrivă să realizeze că doar pentru că anumite soiuri de struguri au fost bine adaptate unui anumit climat acum 2.500 de ani nu înseamnă că vor rămâne întotdeauna așa. Dacă vrem să păstrăm acele sticle pe mesele noastre pentru decenii de acum încolo, ar fi înțelept să ne extindem din zonele noastre de confort – și poate să descoperim o lume a vinului la care romanii puteau doar visa.
