Fără îndoială, miriapodele și scolopendrele sunt înfricoșător de similare, cu corpurile lor alungite, asemănătoare viermilor și cu prea multe picioare ca să le numeri. De fapt, pentru mulți dintre noi, numele lor sunt aproape interschimbabile. Dar aceste creaturi târâtoare cu multe picioare sunt mai diferite decât ai crede.
Să știi ce le separă este un studiu fascinant al diversității Mamei Natură. Dar te poate ajuta, de asemenea, să decizi dacă le lași să rămână în grădina și casa ta (ambele contribuie vital la sănătatea ecosistemului) sau dacă să le trimiți înapoi. Iată cum să faci o identificare corectă.
Formă și dimensiune
Scolopendrele și miriapodele nu sunt insecte, dar fac parte din același grup numit „artropode”, ceea ce înseamnă că au multiple segmente corporale și picioare articulate, așa cum este subliniat de Programul de Management Integrat al Dăunătorilor la nivel de stat al Universității din California.
Scolopendrele au corpuri maronii, turtite, împărțite în numeroase segmente. De obicei, au cel puțin doi-trei centimetri lungime și adesea mult mai mult. O specie care îți taie respirația, scolopendra uriașă amazoniană (în imagine), crește în mod regulat până la 30 de centimetri sau mai mult în lungime, conform Institutului și Acvariului Oceanic Metropolitan. Ele tind să se miște rapid.
Miriapodele, pe de altă parte, au corpuri maronii cilindrice sau ușor turtite, cu multiple segmente, ceea ce le face să pară mai cilindrice și asemănătoare viermilor. Majoritatea speciilor variază de la un centimetru până la câțiva centimetri lungime. Se mișcă încet și le place să se îngroape.
Numărul de picioare
Uneori numite „sute de picioare”, scolopendrele au două picioare pe segment corporal, dar puține au exact 100 de picioare. Majoritatea variază între 30 și aproximativ 350. Picioarele lor sunt atașate de partea laterală a corpului și sunt de obicei mai lungi și mai vizibile decât picioarele miriapodelor. Scolopendrele de casă, pe care le-ai putea zări acasă, sunt alergători deosebit de rapizi, mai rapizi decât scolopendrele de grădină.
Prin contrast, miriapodele au patru picioare mici, asemănătoare unor peri, pe majoritatea segmentelor corporale. Sunt atașate dedesubt și se undulează într-un mod asemănător unui val atunci când se mișcă, făcând miriapodele mai lente decât scolopendrele. La fel, porecla lor, „mii de picioare”, este o denumire greșită, deoarece majoritatea speciilor de miriapode au de fapt, în medie, mai puțin de 100 de picioare. Desigur, există câteva care îți întorc stomacul pe dos, precum miriapodul uriaș african, care are peste 250 de picioare (și un corp care poate ajunge la 38 de centimetri). Când este deranjat, un miriapod se va ghemui într-o mică bilă, în timp ce o scolopendră nu face acest lucru.
Habitat
Ambele preferă medii întunecate, umede, în principal în aer liber. În natură, scolopendrele se găsesc pe toată planeta – de la păduri și savane la deșerturi și peșteri. Majoritatea preferă să se ascundă ziua în locuri umede, inclusiv sub pietre, bușteni și așternut de frunze. Miriapodele își fac, de asemenea, casa în jurul globului și caută locuri umede, întunecate – de obicei îngropate în sol sau sub resturi vegetale pe podeaua pădurilor.
Dietă
Scolopendrele sunt carnivore nocturne care vânează insecte injectând venin paralizant din colții lor. Unele dintre cele mai robuste, precum scolopendra uriașă cu cap roșu, de 20 de centimetri, preferă mese mai consistente, cum ar fi broaște, șopârle, rozătoare și șerpi.
Miriapodele, pe de altă parte, sunt în mare parte detritivore; adică, ele ronțăie frunze putrezite, lemn și alte vegetații umede, în descompunere. De fapt, acești necrofagi funcționează ca importanți descompunători de plante în natură, reciclând nutrienții înapoi în sol, la fel ca râmele. Pot mânca rădăcini și frunze de răsaduri mici. Sunt „ecologically esteemed as agents of microbial decomposition and soil nutrient cycles” (considerate ecologic agenți valoroși ai descompunerii microbiene și ai ciclurilor nutrienților din sol).
Mecanisme de apărare
Dintre cele două, scolopendrele sunt cele care ar trebui să-ți dea mai mult de gândit. Majoritatea sunt timide și se retrag super-rapid în crăpături întunecate sau mici ascunzișuri când sunt provocate. Dar multe pot mușca dacă sunt manipulate. Speciile mari, în special (cum ar fi scolopendra cu cap roșu, ilustrată mai sus), pot provoca dureri considerabile.
Miriapodele sunt, în general, destul de inofensive pentru oameni. Deoarece se mișcă încet, majoritatea se apără ghemindu-se într-o bilă strânsă. Nu mușcă și nu poartă venin. Cu toate acestea, multe specii emană o secreție urât mirositoare când sunt deranjate. La unele, această substanță poate irita, arde sau decolora temporar pielea.
Ambele au vedere slabă și se bazează pe simțuri precum vibrația pentru a detecta ce se întâmplă în împrejurimi.
În casa ta
Scolopendrele de casă sunt singura specie care poate trăi și se poate reproduce în interior. Ele apar de obicei în locuri umede, cum ar fi subsoluri, garaje și băi, în special primăvara și toamna. În ciuda picioarelor lor anormal de lungi, asemănătoare unor fire de păr, acești mici invadatori sunt, în general, inofensivi, nu mănâncă plante de casă și, de fapt, pot fi utili în menținerea sub control a populațiilor supărătoare de muște, peștișori de argint, gândaci de bucătărie și alți dăunători de interior. Majoritatea scolopendrelor sunt prea rapide pentru a fi prinse și eliberate afară. Deci, dacă te sperie gândul de a împărți casa cu ele și nu ești de acord cu pesticidele toxice, aerisește sau usucă încăperile, elimină-le sursa de hrană prin îndepărtarea altor dăunători și sigilează crăpăturile și deschiderile pentru ca ele să nu poată intra.
Miriapodele, de asemenea, se aventurează ocazional în case. Cele mai comune sunt micile miriapode de seră, sau de grădină, care pot vizita în timpul migrațiilor în masă după ploi abundente de primăvară. La fel ca scolopendrele, sunt inofensive și, de obicei, caută spații umede la etajele inferioare (deși ocazional le pot plăcea plantele în ghiveci). Multe nu trăiesc mult în interior dacă condițiile nu sunt suficient de umede și nu există suficientă hrană vegetală în stil de pădure. Adesea le poți mătura și elibera afară, deoarece nu se mișcă la fel de rapid. La fel ca în cazul scolopendrelor, menține uscăciunea și sigilează-ți casa.
În grădină
Ca prădători, scolopendrele pot fi parteneri benefici în grădină, menținând sub control invadatorii nedoriți care dăunează plantelor. Dacă găsești prea multe în grădina sau curtea ta, îndepărtează-le locurile de ascunzătoare, cum ar fi mulciul umed, așternutul de frunze și alte materii organice.
Miriapodele pot fi, de asemenea, utile în grădina ta ca reciclatori de nutrienți. Ele ronțăie vegetația putrezită pentru a ajuta la descompunerea ei. Cu toate acestea, dacă populația lor explodează din cauza migrațiilor în masă, a excesului de mulci sau a udării excesive, pot începe să se hrănească cu plantele din grădină. Descurajează-le prin îndepărtarea mulciului și a altor materii organice și prin reducerea udării.
