Datorită schimbărilor climatice, s-ar putea să nu trebuiască să ne adaptăm doar la a trăi într-o lume mai caldă, ci și într-una mai puțin gustoasă.
Pe măsură ce cantitatea crescută de dioxid de carbon din atmosferă, stresul termic, secetele mai lungi și evenimentele cu precipitații mai intense legate de încălzirea globală continuă să ne afecteze vremea zilnică, adesea uităm că acestea au impact și asupra cantității, calității și locațiilor de creștere ale alimentelor noastre. Următoarele alimente au simțit deja impactul și, din această cauză, au câștigat un loc de top pe lista mondială a „alimentelor pe cale de dispariție”. Multe dintre ele ar putea deveni rare în următorii 30 de ani.
Cafeaua
Fie că încerci sau nu să te limitezi la o ceașcă de cafea pe zi, efectele schimbărilor climatice asupra regiunilor de cultivare a cafelei din lume s-ar putea să îți lase puțină alegere.
Plantațiile de cafea din America de Sud, Africa, Asia și Hawaii sunt toate amenințate de creșterea temperaturilor aerului și de tiparele de precipitații neregulate, care invită bolile și speciile invazive să infesteze planta de cafea și boabele coapte. Rezultatul? Reduceri semnificative ale producției de cafea (și mai puțină cafea în ceașca ta).
Organizații precum Climate Institute din Australia estimează că, dacă tiparele climatice actuale continuă, jumătate din zonele potrivite în prezent pentru producția de cafea nu vor mai fi până în anul 2050.
Ciocolata
Vărul culinar al cafelei, cacao (cunoscută și sub numele de ciocolată), suferă, de asemenea, stres din cauza temperaturilor în creștere ale încălzirii globale. Dar pentru ciocolată, nu doar clima mai caldă în sine este problema. Arborii de cacao preferă climatele mai calde… atâta timp cât această căldură este asociată cu umiditate ridicată și ploi abundente (adică un climat de pădure tropicală umedă). Conform raportului din 2014 al Grupului Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (IPCC), problema este că temperaturile mai ridicate proiectate pentru țările producătoare de ciocolată de vârf (Coasta de Fildeș, Ghana, Indonezia) nu se așteaptă să fie însoțite de o creștere a precipitațiilor. Astfel, pe măsură ce temperaturile mai ridicate extrag mai multă umiditate din sol și plante prin evaporare, este puțin probabil ca precipitațiile să crească suficient pentru a compensa această pierdere de umiditate.
În același raport, IPCC prevede că aceste efecte ar putea reduce producția de cacao, ceea ce înseamnă cu 1 milion de tone mai puțin batoane, trufe și pudră pe an până în 2020.
Ceaiul
Când vine vorba de ceai (a doua băutură preferată la nivel mondial după apă), climatele mai calde și precipitațiile neregulate nu doar micșorează regiunile de cultivare a ceaiului din lume, ci și afectează gustul său distinct.
De exemplu, în India, cercetătorii au descoperit deja că Musonul Indian a adus precipitații mai intense, care saturează plantele cu apă și diluează aroma ceaiului.
Cercetări recente de la Universitatea din Southampton sugerează că zonele producătoare de ceai din unele locuri, în special Africa de Est, ar putea înregistra o scădere de până la 55% până în 2050, pe măsură ce precipitațiile și temperaturile se schimbă.
Culegătorii de ceai (da, frunzele de ceai sunt recoltate în mod tradițional manual) resimt, de asemenea, impactul schimbărilor climatice. În timpul sezonului de recoltare, temperaturile crescute ale aerului creează un risc sporit de insolație pentru muncitorii de pe câmp.
Mierea
Mai mult de o treime din albinele melifere ale Americii s-au pierdut din cauza Tulburării Colapsului Coloniilor, dar schimbările climatice au propriile efecte asupra comportamentului albinelor. Conform unui studiu al Departamentului American al Agriculturii din 2016, nivelurile crescânde de dioxid de carbon scad nivelurile de proteine din polen – sursa principală de hrană a albinelor. Ca rezultat, albinele nu primesc suficientă nutriție, ceea ce, la rândul său, poate duce la o reproducere mai mică și chiar la dispariție. Așa cum spune fiziologul de plante al USDA, Lewis Ziska: „Polenul devine hrană nesănătoasă pentru albine”.
Dar acesta nu este singurul mod în care clima afectează albinele. Temperaturile mai calde și topirea mai timpurie a zăpezii pot declanșa o înflorire mai timpurie a plantelor și copacilor; atât de devreme, de fapt, încât albinele s-ar putea să fie încă în stadiul de larvă și să nu fie suficient de mature pentru a le poleniza.
Cu cât sunt mai puține albine lucrătoare pentru polenizare, cu atât mai puțină miere pot produce. Și asta înseamnă și mai puține culturi, deoarece fructele și legumele noastre există datorită zborului neobosit și polenizării efectuate de albinele noastre native.
Fructele de mare
Schimbările climatice afectează acvacultura mondială la fel de mult ca agricultura.
Pe măsură ce temperaturile aerului cresc, oceanele și cursurile de apă absorb o parte din căldură și se încălzesc și ele. Rezultatul este o scădere a populației de pești, inclusiv la homari (care sunt creaturi cu sânge rece) și somoni (ale căror icre supraviețuiesc cu greu la temperaturi mai ridicate ale apei). Apele mai calde încurajează, de asemenea, creșterea bacteriilor marine toxice, precum Vibrio, și cauzarea de boli la om atunci când sunt ingerate cu fructe de mare crude, cum ar fi stridiile sau sashimi.
Și acel „poc” satisfăcător pe care îl auzi când mănânci crab și homar? Ar putea fi redus la tăcere pe măsură ce crustaceele se luptă să-și construiască cochiliile de carbonat de calciu, un rezultat al acidificării oceanelor (absorbția dioxidului de carbon din aer).
Mai rău este posibilitatea de a nu mai mânca deloc fructe de mare, ceea ce, conform unui studiu din 2006 al Universității Dalhousie, este o posibilitate. În acest studiu, oamenii de știință au prezis că, dacă pescuitul excesiv și tendințele de creștere a temperaturilor ar continua la rata actuală, stocurile mondiale de fructe de mare s-ar epuiza până în anul 2050.
Orezul
Când vine vorba de orez, clima noastră în schimbare este mai degrabă o amenințare la adresa metodei de cultivare decât a boabelor în sine.
Cultura orezului se practică în câmpuri inundate (numite orezării), dar pe măsură ce temperaturile globale crescute aduc secete mai frecvente și mai intense, regiunile producătoare de orez din lume s-ar putea să nu aibă suficientă apă pentru a inunda câmpurile la nivelul corespunzător (de obicei la 13 cm adâncime). Acest lucru ar putea face cultivarea acestei culturi de bază nutritive mai dificilă.
Curios, orezul contribuie într-o oarecare măsură la însăși încălzirea care i-ar putea zădărnici cultivarea. Apa din orezării blochează oxigenul să aerisească solul și creează condiții ideale pentru bacteriile care emit metan. Și metanul, după cum probabil știi, este un gaz cu efect de seră care este de peste 30 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon care reține căldura.
Grâul
Un studiu recent care implică cercetători de la Universitatea de Stat din Kansas constată că în deceniile următoare, cel puțin un sfert din producția mondială de grâu va fi pierdută din cauza vremii extreme și a stresului hidric, dacă nu se iau măsuri de adaptare.
Cercetătorii au descoperit că efectele schimbărilor climatice și ale temperaturilor crescânde asupra grâului vor fi mai severe decât se proiectase odată și se întâmplă mai devreme decât se aștepta. Deși creșterile temperaturii medii sunt problematice, o provocare mai mare sunt temperaturile extreme care rezultă din schimbările climatice. Cercetătorii au mai constatat că temperaturile crescânde scurtează perioada de timp pe care plantele de grâu o au pentru a se maturiza și a produce spice pline pentru recoltare, rezultând mai puține boabe produse de fiecare plantă.
Conform unui studiu publicat de Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic, plantele de porumb și soia pot pierde 5% din recoltă pentru fiecare zi în care temperaturile urcă peste 30 °C. (Plantele de porumb sunt deosebit de sensibile la valurile de căldură și secetă). La această rată, recoltele viitoare de grâu, soia și porumb ar putea scădea cu până la 50 la sută.
Fructele din livadă
Piersicile și cireșele, două dintre fructele sâmburoase preferate ale sezonului de vară, ar putea, de fapt, să sufere din cauza căldurii excesive.
Potrivit lui David Lobell, director adjunct al Centrului pentru Securitatea Alimentară și Mediu de la Universitatea Stanford, pomii fructiferi (inclusiv cireșul, prunul, părul și caisul) necesită „ore de răcire” — o perioadă de timp în care sunt expuși la temperaturi sub 7° C în fiecare iarnă. Fără frigul necesar, pomii fructiferi și nuciferi se chinuie să iasă din repaus și să înflorească primăvara. În cele din urmă, acest lucru înseamnă o scădere a cantității și calității fructelor produse.
Până în anul 2030, oamenii de știință estimează că numărul zilelor cu temperaturi de 7°C sau mai scăzute în timpul iernii se va reduce semnificativ.
Siropul de arțar
Creșterea temperaturilor în nord-estul SUA și Canada a afectat negativ arborii de arțar de zahăr, inclusiv prin estomparea frunzelor de toamnă și stresarea arborelui până la declin. Dar, în timp ce retragerea totală a arțarilor de zahăr din SUA ar putea fi încă la câteva decenii distanță, clima face deja ravagii asupra celor mai prețuite produse ale sale – siropul de arțar – astăzi.
În primul rând, iernile mai calde și iernile „yo-yo” (perioade de frig intercalate cu perioade de căldură neobișnuită pentru sezon) în nord-est au scurtat „sezonul de zahărire” – perioada în care temperaturile sunt suficient de blânde pentru a determina copacii să transforme amidonul stocat în sevă dulce, dar nu suficient de calde pentru a declanșa înmugurirea. (Când copacii înmuguresc, seva devine mai puțin plăcută la gust).
Temperaturile prea ridicate au scăzut și dulceața sevei de arțar. „Ce am descoperit a fost că după anii în care copacii au produs multe semințe, a existat mai puțin zahăr în sevă”, spune ecologista Elizabeth Crone de la Universitatea Tufts. Crone explică că atunci când copacii sunt mai stresați, renunță la mai multe semințe. „Își vor investi mai multe resurse în producția de semințe care, sperăm, pot ajunge undeva unde condițiile de mediu sunt mai bune”. Acest lucru înseamnă că este nevoie de mai mulți litri de sevă pentru a face un litru pur de sirop de arțar cu conținutul necesar de 70% zahăr. De două ori mai mulți litri, mai exact.
Fermele de arțar observă, de asemenea, mai puține siropuri de culoare deschisă, care este considerată un semn al unui produs mai „pur”. În anii calzi, se produc mai multe siropuri închise la culoare sau ambră.
Arahidele
Arahidele (și untul de arahide) ar putea fi printre cele mai simple gustări, dar planta de arahide este considerată destul de pretențioasă, chiar și printre fermieri.
Plantele de arahide cresc cel mai bine atunci când beneficiază de cinci luni de vreme constant caldă și 50-100 cm de ploaie. Orice mai puțin și plantele nu vor supraviețui, cu atât mai puțin să producă păstăi. Aceasta nu este o veste bună având în vedere că majoritatea modelelor climatice sunt de acord că clima viitorului va fi una a extremelor, inclusiv secete și valuri de căldură.
În 2011, lumea a văzut o scurtă privire asupra sorții viitoare a arahidelor, când condițiile de secetă din sud-estul SUA, zona producătoare de arahide, au dus la uscarea și moartea multor plante din cauza stresului termic. Conform CNN Money, perioada uscată a făcut ca prețurile arahidelor să crească cu până la 40 la sută!
