Au existat întrebări în trecut despre inițiativele tradiționale de tip „Cash for Clunkers”—programe care oferă un stimulent financiar pentru a casa o mașină veche, poluatoare și a o înlocui cu ceva mai eficient din punct de vedere al consumului de combustibil. Deși conceptul general ar putea avea sens, atât rentabilitatea investiției (ROI), cât și beneficiul pentru mediu pot fi greu de cuantificat, mai ales odată ce se ia în considerare carbonul încorporat în construcția de noi mașini.
La nivel mondial, însă, există încercări timide de a lansa un alt tip de program „Cash for Clunkers”—unul care descurajează complet deținerea de mașini. De exemplu, în Barcelona, cetățenii care aleg să scape de o mașină mai veche și mai puțin eficientă nu primesc neapărat doar bani. În schimb, primesc un abonament de transport gratuit valabil trei ani.
Iată detaliile ofertei de la agenția de transport din Barcelona:
Între timp, redactorul de design de la PlanetaNoastra, Lloyd Alter a menționat mai devreme anul acesta că atât Franța, cât și Finlanda au oferit stimulente șoferilor pentru a-și schimba mașinile vechi cu o bicicletă electrică. (În Finlanda, inițiativa permite utilizatorilor să aleagă între abonamente de transport public, stimulente pentru o mașină mai nouă sau o bicicletă electrică.)
Toate acestea sunt foarte încurajatoare. Chiar dacă mașinile electrice sunt semnificativ mai bune decât credeam deja, comparativ cu mașinile pe benzină, ele sunt încă extrem de scumpe și necesită resurse intensive pentru a fi produse. Având în vedere că bugetele publice sunt limitate, ar trebui să căutăm să maximizăm orice fonduri cheltuite pe aceste scheme pentru a obține cea mai mare reducere posibilă a emisiilor. Așa cum a menționat Alter și în articolul său despre schema franceză, unii cercetători au descoperit că inițiativele care promovează bicicletele și bicicletele electrice sunt de două ori mai eficiente din punct de vedere al costurilor decât cele care promovează mașinile electrice.
În cazul inițiativei din Barcelona, aceasta poate fi o subestimare semnificativă. La urma urmei, un procent mare din costurile implicate în funcționarea rețelei de transport public a unui oraș sunt, în esență, costuri fixe. Trenurile și autobuzele au fost deja achiziționate. Rutele sunt deja operaționale. Costul oferirii transportului gratuit unei persoane—mai ales dacă aceasta conducea anterior—nu va fi deosebit de oneros. Acest lucru este valabil mai ales odată ce se iau în considerare economiile uriașe pentru bugetul public, care provin din faptul că sunt mai puține mașini pe șosea, mai puține emisii în aer, cetățeni mai sănătoși și mai activi și o uzură mai mică a drumurilor.
Este, de asemenea, important să ne amintim că oamenii nu sunt ființe deosebit de raționale și nici mulți dintre noi nu suntem buni la matematică. Ceea ce ar fi interesant de văzut, așadar, nu este doar cât cheltuiește un oraș pe astfel de inițiative, ci și cât valorizează beneficiarul—adică persoana care alege să-și caseze mașina veche—ceea ce primește. La urma urmei, transportul gratuit timp de trei ani nu înseamnă doar costul monetar direct economisit, ci și libertatea mentală de a nu-ți mai face griji cu privire la costurile de transport (sau întreținerea mașinii!) ca parte a bugetului lunar. Ne putem imagina că într-un oraș scump precum Barcelona, acest lucru ar putea însemna mult—mai ales atunci când te eliberează să călătorești cu transporturi de genul acesta:
Ce alte scheme publice inovatoare există care încurajează o diminuare a dependenței de mașină? Mi-ar plăcea să văd sugestii și idei în comentariile de mai jos.
