Este timpul să luăm înapoi străzile de la mașini și să facem loc pentru moduri alternative de transport.
Trotinetele electrice, acele instrumente mici, nepoluante și distractive pentru deplasarea în San Francisco, au fost practic interzise. PlanetaNoastra emerit Alex Davies explică în Wired că erau „exasperante”.
Oamenii merg cu ele pe trotuare, ocolind pietonii sau depășindu-i pe la spate fără avertisment. Deoarece le pot parca oriunde doresc, le lasă în mijlocul trotuarului, unde îi încurcă pe oameni și îngreunează deplasarea pentru cei care au dificultăți la mers sau folosesc scaune cu rotile.
Dar, așa cum am remarcat adesea, mașinile fără stație fixă sunt aruncate neglijent pe trotuare, blocând trecerile de pietoni și rampele pentru scaune cu rotile. Alex remarcă util că și destui bicicliști și pietoni sunt nesimțiți. Și are o soluție:
Ce e de făcut? Să facem strada un spațiu sigur pentru trotinete. Această parte este ușoară și seamănă mult cu ce au început în sfârșit să învețe San Francisco și alte orașe americane. Răspunsul este pistele de biciclete: piste de biciclete mari, late, protejate și multe dintre ele. Modul de a le crea este să eliminăm parcarea de pe marginea străzii – acel spațiu comun pe care proprietarii de mașini îl ocupă, adesea gratuit – și să folosim spațiul pentru a face străzile sigure și convenabile pentru oricine vrea să meargă cu o trotinetă, sau cu o bicicletă, sau cu o monociclu, sau cu orice lucru ridicol va apărea în continuare. În timp ce faceți asta, lărgiți și trotuarele.
Într-adevăr, tot acest război al trotinetelor se reduce la bătălia nesfârșită pentru trotuar. Noi am remarcat de multe ori că mașinile i-au forțat pe pietoni să iasă de pe străzi și au făcut mersul pe jos aproape imposibil; este, de asemenea, imposibil să mergi cu trotineta sau cu bicicleta, ducând la conflicte constante între utilizatori. Pe o pagină de Facebook numită Walking Toronto, ni se spune că bicicletele din Toronto sunt ca trotinetele din San Francisco:
„Ciclismul nu este o activitate esențială. Ai nevoie de o bicicletă în acest oraș, la fel cum ai nevoie de un ceas de mână. Ambele sunt alegeri de modă făcute de oameni care își doresc aceste lucruri, din motivele lor. Mai mult, percepția ciclismului ca alternativă la transportul auto este enorm exagerată.”
Nu, bicicletele nu sunt o alegere de modă, și nici trotinetele; sunt alternative la cutiile mari de metal care ocupă prea mult spațiu în oraș și utilizatorii lor au la fel de mult drept la acest spațiu ca și mașinile, și ar trebui încurajați, nu contestați.
Scriind în Guardian, fostul comisar pentru ciclism Andrew Gilligan se plânge că politicienii fac promisiuni dar nu le respectă. El susține că inerția și slăbiciunea primarului sunt jenante. În Toronto, conform The Star, activistul Albert Koehl se plânge „Acum nu se mai întâmplă nimic. Acele planuri sunt pur și simplu blocate,”….”este „șocant” cât de puțin s-a făcut și cât de puțin este planificat pentru acest an în ceea ce privește creșterea infrastructurii pentru ciclism. Și în New York City, există un întreg Tumblr dedicat documentării polițiștilor care parchează pe pistele de biciclete – infrastructura pentru biciclete este, în esență, o bandă de parcare pentru deținătorii de permise speciale.
Se pare că războaiele teritoriale sunt peste tot, iar șoferii câștigă întotdeauna. Am văzut un tweet grozav zilele trecute:
Doar că noi nici măcar nu ne luptăm pentru prăjituri. Ne luptăm pentru firimituri. În schimb, ar trebui să lucrăm cu toții împreună pentru a recupera străzile.
