Călătorind în Sardinia, Italia, eu și soțul meu ne-am oprit la un mic bar de pe marginea drumului pentru o cafea devreme dimineața. Barista ne-a preparat espresso-ul cu o mână pricepută și a împins două cești de ceramică albă și linguri peste tejghea, împreună cu un mic zaharniță. Am amestecat, am băut cafeaua în câteva înghițituri și am stat scurt de vorbă cu ceilalți oameni aliniați la bar, care se bucurau și ei de o cafea rapidă. Apoi ne-am întors la mașină și ne-am continuat drumul.
Puțini oameni fac asta în Canada și Statele Unite. În schimb, cafenelele sunt concepute în jurul ferestrelor pentru luat la pachet sau al meselor pentru a sta. Este rar să vezi pe cineva stând la bar și bând rapid un shot de espresso înainte de a ieși pe ușă; și totuși, acest lucru este genial. Dacă ar fi adoptat în America de Nord, ar putea fi o soluție pentru o problemă foarte serioasă de risipă.
Paharele de cafea de unică folosință sunt o sursă uriașă de risipă. Milioane sunt distribuite în fiecare an, folosite pentru câteva minute scurte, apoi aruncate la gunoi. Majoritatea sunt căptușite cu plastic, ceea ce le face greu de reciclat. Foarte puține centre de reciclare au capacitatea de a separa paharul de căptușeală—aparent doar două locații din Regatul Unit sunt capabile să facă acest lucru—motiv pentru care doar aproximativ unul din 400 de pahare de cafea este reciclat, potrivit publicației The Independent.
Apoi sunt paharele de cafea „biodegradabile” și „compostabile” despre care se presupune că îi fac pe oameni să se simtă mai bine că se bazează pe un produs de unică folosință cu o durată de viață absurd de scurtă. Acestea au propriile probleme, precum și afirmații îndoielnice. Grist relatează:
Faptul nepopular este că trebuie să renunțăm cu totul la paharele de cafea de unică folosință; dar cum facem asta?
Ministrul Mediului din Regatul Unit a sugerat o nouă taxă pe pahare, similară cu taxa pe pungile de plastic, pentru a încuraja oamenii să își amintească să folosească cele reutilizabile. Dar, așa cum a răspuns un parlamentar la sugestia ministrului: „Taxarea cu 5 pence sau 10 pence pentru pahar nu va funcționa. Nu va încuraja oamenii să își aducă propriile pahare dacă prețul cafelei crește de la 1,90 lire sterline la 1,95 lire sterline.” Creșterea trebuie să fie suficient de semnificativă pentru a deranja puțin (dar proprietarii de cafenele nu vor să audă asta, deoarece ar afecta vânzările).
Obiceiul nostru colectiv de a bea cafea trebuie să se schimbe, și aici putem învăța de la italieni, care reușesc să își energizeze națiunea de mai multe ori pe zi cu risipă minimă. Există beneficii:
Circumferințele taliei se vor micșora pe măsură ce oamenii vor trece de la recipiente pline de calorii cu amestecuri asemănătoare cafelei, pline de siropuri și arome zaharate și de frișcă muntoasă, la cafea neagră pură sub formă de espresso, îndulcită poate cu puțin lapte sau o linguriță mică de zahăr.
Îți vei face prieteni, legând conversații cu oameni aleatorii care stau și ei la bar, oameni pe care nu i-ai fi întâlnit niciodată dacă ai fi stat în mașină la drive-thru.
Vei economisi și bani, deoarece acele băuturi fancy asemănătoare cafelei sunt mult mai scumpe decât produsul în sine. Poate chiar ai economisi bani la benzină, deoarece ai petrece timp stând în picioare în fața barului, bând shot-ul, în loc să stai cu motorul pornit la un drive-thru.
Cafenelele, desigur, ar trebui reproiectate și făcute să servească rapid un volum mare de clienți, cu spațiu pentru ca oamenii să stea în picioare.
Poate sună idealist, dar știu că acest model funcționează. Am petrecut un an în Sardinia ca adolescentă și am văzut pe pielea mea cum părinții mei gazdă se opreau pentru un espresso rapid la barul din centru în drum spre a mă lăsa la școală în fiecare dimineață. Este pe deplin posibil și trebuie luat în considerare serios dacă problema paharelor de cafea de unică folosință trebuie rezolvată vreodată.
Încearcă. De ce nu?
