Când lumea s-a redeschis în sfârșit anul acesta, am decis că trebuie să petrec mai mult timp în aer liber și, în același timp, să-mi planific mai multă mișcare. M-am îndrăgostit de mersul pe jos și l-am făcut parte din rutina mea de dimineață.
Locuind în jungla de beton din Mumbai, India, singura mea evadare este o alee umbrită de copaci, în spatele casei mele, plină de case impunătoare din epoca colonială și clădiri Art Deco. Un loc preferat al celor care ies la plimbare dimineața, această zonă relativ retrasă găzduiește și multe alte viețuitoare – anume, prietenii noștri cu patru picioare și, odată cu începutul musonului, alte creaturi care prosperă în acest climat cald și umed.
În timp ce mulți oameni se bucură de plimbare cu un prieten sau ascultând un podcast, eu m-am bucurat de mersul pe jos fără distrageri, pur și simplu absorbind natura, ascultând cântecul păsărilor, ocolind ocazionalul excrement și rămânând prezent în împrejurimile mele. Procedând astfel, am început să observ cât de armonios și pașnic trăiesc animalele alături de noi și cât de multe putem învăța din modul în care se comportă în mediul lor natural. Observându-le, acestea sunt lecțiile pe care le-am îmbrățișat.
Despre fericire
Nu am întâlnit niciodată un câine care să nu fie fericit să mă vadă. Unele cercetări susțin acest lucru, spunând că câinii iubesc compania umană, fără nicio intenție ascunsă. Cât de frumoasă ar fi viața dacă am putea arăta această fericire nestăvilită unii altora cu un zâmbet, adică o clătinare a cozii umană, mai des? De fapt, se spune că chiar și un zâmbet fals îți poate reduce nivelul de stres și ritmul cardiac, eliberând hormoni precum serotonina și dopamina. Deci, imaginează-ți cum va decurge ziua ta dacă îi întâmpini pe ceilalți cu un zâmbet?
Despre generozitate
Ciorile mi-au fost însoțitori constanți în timpul pandemiei, după ce le-am dat coji de fructe (au refuzat chapati-ul din făină dospită rămasă) până când au început să arunce mâncare ca niște proiectile asupra locatarilor nevinovați din bloc. Ciorile sunt inteligente și adaptabile, și chiar dacă multe tipuri pot fi păsări solitare, caută hrană în comunitate. Pe măsură ce așterneam fructe pe parapetul balconului meu, o cioară solitară stătea pe balustradă. Croncănind din suflet, aștepta până când o ceată de ciori cobora împreună, și abia apoi începeau să-și ia prada. Am admirat generozitatea acestor păsări, chiar și în lunile de izolare strictă, când deșeurile alimentare erau puține pentru ele.
Lipsa este o problemă reală și pentru oameni. Un raport ONU afirmă că foametea globală a crescut la 828 de milioane în 2021. Între timp, raportul UNEP Food Waste Index estimează că risipa alimentară din gospodării, unități de vânzare cu amănuntul și industria serviciilor alimentare se ridică la 931 de milioane de tone în fiecare an. E timpul să împărțim.
Despre îngrijirea de sine
Îngrijirea de sine nu a fost mai evidentă decât în cazul felinelor leneșe pe care le-am observat tolănite pe spatele scuterelor Vespa, profitând de soarele dimineții. O trăsătură de personalitate identificată la pisici este îngrijirea excesivă. Îngrijirea de sine a fost un act de iubire față de mine însumi în cele mai stresante momente din timpul pandemiei și chiar înainte. Cel mai important act de îngrijire de sine este să fiu consecvent prezent pentru mine însumi în ceea ce conta cel mai mult pentru mine. Angajamentul meu față de plimbările zilnice, chiar și pe ploaie torențială, a fost o dovadă în acest sens. A inclus stabilirea limitelor pentru sănătatea mintală și, desigur, ocazionalul masaj cu ulei adăugat pentru o măsură bună.
Despre adaptare
Ocazional, am văzut un cameleon țâșnind, o creatură colorată care se camuflează frumos în fundal atunci când este amenințată. Pentru mine, cea mai mare lecție a anului este adaptabilitatea, iar observarea acestor creaturi frumoase modelându-se după circumstanțe a fost inspirațională.
Despre răbdare
Într-o dimineață ploioasă, am văzut un melc minuscul străbătând încet o distanță lungă de pe o parte a unui zid pe alta. Mi-a amintit de citatul lui Lao Tzu: „Natura nu se grăbește, și totuși totul este îndeplinit.” Chiar dacă nu vedeam beneficiile imediate ale mersului pe jos, asta nu înseamnă că nu avea un efect pozitiv asupra vieții mele. Doar ieșind în natură și conectându-mă cu viețuitoarele și oamenii din jur a devenit una dintre cele mai satisfăcătoare părți ale zilei mele, așa cum a fost și în ultimele săptămâni și luni.
