Care este diferența dintre calmari și caracatițe?

Calmarii și caracatițele sunt ambele locuitori marini inteligenți, cu corp moale, având multe brațe, piele care își schimbă nuanțele și o tendință de a împroșca cerneală în calea prădătorilor lor. Sunt remarcabil de similare—chiar strâns înrudite—și își împărtășesc o mare parte din arealul lor în toate oceanele lumii. În ciuda asemănărilor lor, există câteva moduri de a deosebi cele două nevertebrate cu „picioare” dacă se întâmplă să întâlnești unul care își propulsează corpul asemănător unui sac prin apă.

Aflați despre diferențele lor fizice, biologice și comportamentale, statutul lor de conservare și multe altele.

Clasificarea calmarilor și a caracatițelor

Calmarii și caracatițele sunt ambele membre ale clasei Cephalopoda, care include de asemenea sepiile și nautilusul, dar se despart taxonomic la nivelul ordinelor. Spre deosebire de caracatițe, calmarii aparțin supraordinului Decapodiformes, derivat din cuvântul grecesc pentru „cu 10 picioare”. Sub Decapodiformes, există ordinul Teuthida, ordinul calmarilor, cuprinzând subordinele Myopsida (calmari cu ochi acoperiți) și Oegopsida (calmari cu ochi deschiși). Caracatițele, dimpotrivă, aparțin ordinului Octopoda. Teuthida și Octopoda conțin aproximativ 300 de specii cunoscute, respectiv.

Caracteristicile calmarilor vs. caracatițelor

Este greu să deosebești calmarii de caracatițe doar după mărime și locație. Mărimile corpului variază mult, de la mai puțin de 2,5 centimetri (exemplu: calmarul pigmeu) până la peste 12 metri lungime. Calmarul gigant este cunoscut ca fiind cel mai mare cefalopod viu, atingând lungimi înregistrate de 12,8 metri, în timp ce cea mai mare caracatiță, caracatița gigantă a Pacificului, crește doar până la aproximativ 4,9 metri.

Atât calmarii, cât și caracatițele locuiesc în toate oceanele lumii. Preferă căldura, dar unele specii din ambele grupuri pot fi găsite în apele sub zero grade Celsius din largul Antarcticii. Iată câteva moduri sigure de a deosebi moluștele marine.

Membrele

Caracatițele sunt numite astfel—cu prefixul „octo”—pentru că au opt brațe. Fiecare braț flexibil este acoperit cu ventuze care ajută animalul să guste, să apuce și să miroasă. Și calmarii au opt brațe acoperite cu ventuze, dar au și două tentacule suplimentare, ambele echipate cu „cârlige” musculare în loc de ventuze, care sunt mai lungi decât cele opt brațe și sunt folosite pentru a prinde prada.

Brațele caracatițelor sunt mai flexibile decât cele ale calmarilor, ceea ce le permite să „meargă” pe fundul mării și să manipuleze obiecte. Au fost numite „cele mai flexibile membre din natură”.

Forma capului

Una dintre cele mai evidente distincții fizice este diferența de formă a capului. Caracatițele au capete și mantouri caracteristic rotunde, în timp ce calmarii au o formă mai triunghiulară și sunt flancați de aripioare. Calmarii își mișcă aceste apendice asemănătoare unor aripi pentru locomoție; majoritatea caracatițelor—cu excepția câtorva specii de apă adâncă, inclusiv caracatița Dumbo—nu au aripioare, deplasându-se aproape exclusiv prin propulsie cu jet.

Habitatul

Deși unele specii sunt pelagice, ceea ce înseamnă că stau în apropierea suprafeței apei, majoritatea caracatițelor se lipesc—literalmente, cu apendicele lor aderente—de fundul mării. Se ascund în ape adânci și întunecate, stând în crăpăturile stâncilor și coralilor atunci când nu vânează crustacee pe fundul oceanului. Calmarii, dimpotrivă, tind să plutească în largul oceanului deschis, unde hrana lor preferată—creveții și peștii mici—este cea mai abundentă.

Sociabilitatea

Dacă ești suficient de norocos să vezi o caracatiță în sălbăticie, probabil o vei găsi singură, înăuntrul sau lângă vizuina sa de pe fundul oceanului. Calmarii, pe de altă parte, înoată continuu, umplându-și mereu burta cu pești mici în largul apei. Ambele sunt predominant solitare, dar unele specii de calmari sunt extrem de sociale, călătorind în bancuri de milioane.

Statutul de conservare

Dintre cele 278 de specii de calmari evaluate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN), jumătate au date insuficiente. Restul sunt de interes minim.

Dintre cele 271 de specii de caracatițe evaluate, una este critic periclitată, două sunt periclitate, două sunt vulnerabile și una este aproape amenințată. Restul de 265 sunt de interes minim (52%) sau au date insuficiente (48%).

Pentru speciile de caracatițe periclitate (Cirroctopus hochbergi și Opisthoteuthis mero) și cele critic periclitate (Opisthoteuthis chathamensis), toate locuind pe coasta Noii Zeelande și niciuna dintre ele neavând nume comune, UICN listează ca amenințare principală pentru toate pescuitul comercial de apă adâncă.

Cum afectează schimbările climatice cefalopodele?

Nu vă lăsați păcăliți de datele de conservare: Doar pentru că un număr mic sunt în pericol nu înseamnă că calmarii și caracatițele au evitat consecințele schimbărilor climatice. Cefalopodele sunt printre puținele specii care înregistrează o creștere a populației ca rezultat al creșterii temperaturilor oceanice. Apa caldă le accelerează dezvoltarea, astfel încât ating maturitatea mai repede și se reproduc mai devreme.

Calmarii și caracatițele sunt prădători voraci, ceea ce înseamnă că boom-ul populațional al cefalopodelor cauzat de climă ar putea duce la un număr periculos de scăzut al peștilor pe care îi mănâncă, dezechilibrând, la rândul său, întregul lanț trofic marin.