Magneții sunt magnifici. Fabricate din fier, aluminiu, nichel, cobalt și diverse alte metale, sunt folosite în busole pentru navigație, în aparate de imagistică medicală pentru a vedea în interiorul corpului uman, în bucătării pentru a menține dulapurile și frigiderele închise, în computere pentru a stoca date și în noile trenuri de mare viteză „hyperloop” care pot călători cu viteze de până la 122 de kilometri pe oră.
Pentru ecologiști, însă, cea mai interesantă utilizare a magneților de până acum ar putea fi o aplicație nou descoperită la Institutul Regal de Tehnologie din Melbourne, Australia, cunoscut și sub numele de Universitatea RMIT: Folosind magneți, cercetătorii de acolo au descoperit o modalitate inedită de îndepărtare a microplasticelor dăunătoare din apă.
„[Microplasticele] pot dura până la 450 de ani să se degradeze, nu sunt detectabile și îndepărtabile prin sistemele convenționale de tratare, rezultând în eliberarea a milioane de tone în mare în fiecare an”, a declarat Nasir Mahmood, co-coordonator al cercetării, într-un comunicat. „Acest lucru nu este doar dăunător pentru viața acvatică, ci are și impacturi negative semnificative asupra sănătății umane.”
Lecturi esențiale: Microplastice
- Obiectele obișnuite din plastic eliberează trilioane de nanoparticule când sunt expuse la apă fierbinte
- Oamenii de știință descoperă concentrații ridicate de ceva neplăcut în scaunele bebelușilor: Microplastice
- Microplasticele „spiralează” globul prin atmosferă, arată studiul
- Munți de microplastice se formează pe fundul oceanului
- Particule de microplastic se găsesc adânc în plămânii umani
Într-adevăr, Societatea Chimică Americană (ACS) afirmă că cele mai mici microplastice pot penetra membranele celulare și pot intra în sânge. În studiile pe celule și animale de laborator, raportează, activitatea a fost legată de moartea celulară, inflamație și tulburări metabolice. Având în vedere că ar putea exista până la 125 de trilioane de particule de microplastic numai în oceanele lumii, aceasta este o cauză majoră de îngrijorare.
„Ceea ce am văzut în mediile marine este modul în care microplasticele pot perturba sistemele reproductive, pot încetini creșterea, pot diminua pofta de mâncare și pot provoca inflamații tisulare și leziuni hepatice”, a declarat expertul în sănătatea mediului Leigh Shemitz de la Universitatea Yale într-un material explicativ din decembrie 2020 pe această temă, în care a remarcat că un om obișnuit consumă peste 100.000 de particule de microplastic pe an. „După cum sugerează acele studii… Este probabil ca ingerarea microplasticelor, așa cum facem cu toții, să ne expună în continuare la unele dintre substanțele chimice care se găsesc în materiale plastice despre care se știe că sunt dăunătoare.”
Metodele existente pentru îndepărtarea microplasticelor din apă durează zile întregi. Metoda magnetică a cercetătorilor de la RMIT, însă, produce rezultate în doar o oră. Secretul său este un material adsorbant sub formă de pulbere care atrage microplasticele atunci când este amestecat cu apă. Deoarece adsorbantul este fabricat cu nanomateriale care conțin fier, magneții pot fi folosiți pentru a-l separa cu ușurință – împreună cu poluanții – de apă.
„Adsorbantul este preparat cu proprietăți speciale de suprafață, astfel încât să poată îndepărta eficient și simultan atât microplasticele, cât și poluanții dizolvați din apă”, a spus Mahmood.
Echipa spune că aditivul lor sub formă de pulbere poate îndepărta microplastice de 1.000 de ori mai mici decât cele detectabile în prezent de stațiile de epurare a apelor uzate existente. Mai mult, este produs folosind metode sustenabile pentru a se asigura că soluția nu este mai rea decât boala.
„Structura nanopilon care am proiectat-o pentru a îndepărta această poluare, care este imposibil de văzut, dar foarte dăunătoare pentru mediu, este reciclată din deșeuri și poate fi utilizată de mai multe ori”, a declarat Nicky Eshtiaghi, coordonatoarea cercetării. „Acesta este un mare câștig pentru mediu și pentru economia circulară.”
Eshtiaghi, Mahmood și colaboratorii lor și-au publicat lucrarea în publicația științifică Chemical Engineering Journal. După ce și-au testat cu succes metoda în laborator, următorul lor pas este să colaboreze cu industria pentru a o dezvolta în continuare și a o comercializa, astfel încât să poată fi folosită pentru a curăța cursurile de apă reale.
Eshtiaghi a concluzionat: „Căutăm colaboratori industriali pentru a duce invenția noastră la următorii pași, unde vom analiza aplicarea sa în stațiile de epurare a apelor uzate.”
