Deoarece în cele din urmă devin molii sau fluturi, toate omizile sunt destinate măreției. Larvele a cel puțin unei specii, totuși, sunt echipate să facă lucruri mari chiar înainte de metamorfoza lor, constată un nou studiu publicat luna aceasta în revista Nature Communications.
Specia—Galleria mellonella, cunoscută și sub numele de viermele de ceară—ar putea ajuta omenirea să gestioneze problema deșeurilor de plastic, conform cercetătorilor. Oamenii de știință au descoperit că viermii de ceară pot degrada plasticul în mod natural cu ajutorul salivei lor, care conține enzime speciale ce oxidează și depolimerizează rapid polietilena folosită în ambalajele din plastic, pungi, sticle și multe altele. Acest lucru este important deoarece polietilena, care constituie aproximativ o treime din deșeurile de plastic, este de obicei foarte dificil de descompus, necesitând de obicei adăugarea de căldură sau radiații. Viermii de ceară nu necesită niciunul.
„Reacția are loc în câteva ore la temperatura camerei, sugerând că descompunerea enzimatică ar putea fi o modalitate de a folosi deșeurile de polietilenă”, a declarat Andy Pickford, directorul Centrului pentru Inovare Enzimatică de la Universitatea din Portsmouth din Regatul Unit, ziarului britanic The Guardian.
Oamenii produc aproximativ 400 de milioane de tone de deșeuri de plastic pe an, conform Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Ideea de a aborda problema cu viermii de ceară a început cu cercetătoarea spaniolă Federica Bertocchini, o apicultoare amatoare care depozitează panouri de fagure goale în casa ei iarna, când albinele se retrag în stupii lor. Într-o zi, a observat că fagurele ei depozitat era plin de viermi care se hrăneau cu miere și ceară rămase de la albinele ei.
„Am îndepărtat viermii și i-am pus într-o pungă de plastic în timp ce curățam panourile”, a explicat Bertocchini într-un comunicat de presă din 2017. „După ce am terminat, m-am întors în camera unde lăsasem viermii și am constatat că erau peste tot. Evadaseră din pungă chiar dacă fusese închisă. Și când am verificat, am văzut că punga era plină de găuri. Exista o singură explicație: Viermii făcuseră găurile și evadaseră.”
Așa a început un proiect de cercetare multianual al Bertocchini și al colegilor săi pentru a determina sursa evadării viermilor: făceau găuri în plastic sau îl modificau chimic?
„Am verificat acest lucru, efectuând experimente de laborator adecvate, și am constatat că polietilena fusese oxidată”, a declarat Bertocchini, cercetător științific la Centrul Margarita Salas pentru Studii Biologice din Madrid, agenției de știri AFP, conform Phys.org.
Mai exact, Bertocchini și echipa sa au identificat în saliva viermilor de ceară două enzime capabile să descompună plasticul în polimeri mici. Deși nu au determinat încă cum funcționează enzimele, deja își imaginează potențiale aplicații pentru ele.
„Ne putem imagina un scenariu în care aceste enzime sunt folosite într-o soluție apoasă, iar litri din această soluție sunt turnați peste grămezi de plastic colectat într-o instalație de gestionare a deșeurilor”, a declarat ea pentru AFP, adăugând că aceeași soluție ar putea fi implementată într-o zi în casele individuale de către familiile care doresc să-și degradeze propriile deșeuri de plastic. „Ne putem imagina, de asemenea, cantități mici care pot ajunge în locații mai îndepărtate, cum ar fi satele sau insulele mici, unde instalațiile de gestionare a deșeurilor nu sunt disponibile.”
Deși cercetătorii cred că enzimele viermilor de ceară sunt primele enzime animale capabile să descompună plasticul, oamenii de știință au făcut anterior descoperiri similare la microbi.
„O super-enzimă care descompune rapid sticlele de plastic pentru băuturi, de obicei făcute din plastic PET, a fost dezvăluită în 2020, inspirată de o insectă găsită într-o groapă de gunoi din Japonia și modificată accidental pentru a-și crește potența”, relatează The Guardian. „O enzimă care descompune PET a fost produsă și din bacterii din compostul de frunze, în timp ce o altă insectă dintr-o groapă de gunoi poate mânca poliuretan, un plastic care este utilizat pe scară largă, dar rareori reciclat.”
Între timp, cercetătorii de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia au declarat într-un raport din decembrie 2021 că au identificat aproximativ 30.000 de enzime microbiene cu capacitatea de a degrada 10 tipuri majore de plastic comercial. Bacteriile care evoluează în gropile de gunoi și alte depozite de plastic dezvoltă aceste enzime ca răspuns direct la poluarea cu plastic, au sugerat ei.
„Am găsit multiple dovezi care susțin faptul că potențialul global de degradare a plasticului al microbiomului se corelează puternic cu măsurătorile poluării mediului cu plastic – o demonstrație semnificativă a modului în care mediul răspunde la presiunile pe care le exercităm asupra lui”, a declarat Aleksej Zelezniak, profesor asociat de biologie a sistemelor la Universitatea de Tehnologie Chalmers, într-un comunicat de presă. „Următorul pas ar fi testarea celor mai promițători candidați enzimatici în laborator pentru a investiga îndeaproape proprietățile lor și rata de degradare a plasticului pe care o pot atinge. De acolo, am putea crea comunități microbiene cu funcții de degradare țintite pentru anumite tipuri de polimeri.”
