Indiferent dacă o consumați în înghețată, cafea, brioșe, budincă sau shake-uri proteice, vanilia pe care o veți mânca în viitor ar putea avea un gust puțin mai dulce datorită unui nou ingredient surprinzător: plasticul uzat.
Desigur, nu sună prea apetisant. Pentru oamenii de știință de la Universitatea din Edinburgh din Scoția, însă, ceea ce este și mai greu de digerat este deșeurile de plastic, care intră în prezent în ocean cu o rată de 8 milioane de tone pe an — suficient cât deșeurile de plastic să depășească greutatea tuturor peștilor din ocean până în anul 2050, conform Conservation International. Pentru a ajuta la stoparea valurilor de poluare cu plastic pe uscat și pe mare, au conceput o modalitate inedită de a-l transforma în vanilină, un compus chimic din extractul de vanilie care îi conferă aroma și gustul distinctiv de vanilie.
Deși se găsește în extractul natural din păstăi de vanilie, vanilina poate fi produsă și sintetic folosind substanțe chimice derivate din petrol. Pentru a o crea din plastic, în schimb, cercetătorii au modificat genetic o tulpină de bacterie E. coli astfel încât aceasta să poată produce vanilină din acid tereftalic (TA) — o materie primă utilizată în producția de sticle de plastic, care poate fi descompusă folosind enzime speciale care le reduc la componentele lor chimice de bază. Deoarece utilizează fermentația microbiană, chimia este similară cu cea a producției de bere.
„Criza globală a deșeurilor de plastic este acum recunoscută ca una dintre cele mai stringente probleme de mediu cu care se confruntă planeta noastră, determinând apeluri urgente pentru noi tehnologii care să permită o economie circulară a plasticului”, afirmă oamenii de știință Joanna Sadler și Stephen Wallace în cercetarea lor, care a fost publicată luna aceasta în revista Green Chemistry. Lucrarea lor, spun ei, „demonstrează primul upcycling biologic al deșeurilor de plastic post-consum în vanilină, folosind un microorganism modificat genetic”.
„Acesta este primul exemplu de utilizare a unui sistem biologic pentru a transforma deșeurile de plastic într-o substanță chimică industrială valoroasă și are implicații foarte interesante pentru economia circulară”, a declarat Sadler ziarului britanic The Guardian.
Conform studiului, aproximativ 85% din vanilina din lume este sintetizată din substanțe chimice derivate din combustibili fosili, inclusiv țiței. Acest lucru se datorează faptului că cererea pentru vanilină — care este utilizată pe scară largă nu numai în alimente, ci și în produse cosmetice, farmaceutice, produse de curățare și erbicide — depășește cu mult oferta. În Madagascar, care cultivă 80% din vanilia naturală a lumii, polenizarea, recoltarea și uscarea păstăilor de vanilie este un proces anevoios și migălos care nu ar putea produce suficientă vanilină pentru apetiturile moderne. Și chiar dacă ar putea, singura modalitate de a crește natural oferta de vanilină ar fi să se planteze mai multe plantații de vanilie, ceea ce ar duce la defrișări.
Faptul de a putea crea vanilină din plastic în loc de petrol înseamnă creșterea ofertei de vanilină, reducând în același timp deșeurile de plastic, diminuând dependența industrială de combustibilii fosili și conservând pădurile.
„Aceasta este o utilizare cu adevărat interesantă a științei microbiene pentru a îmbunătăți sustenabilitatea”, a declarat pentru The Guardian Ellis Crawford, editor de publicații la Royal Society of Chemistry din Regatul Unit. „Utilizarea microbilor pentru a transforma deșeurile de plastic, care sunt dăunătoare mediului, într-o resursă importantă este o frumoasă demonstrație a chimiei verzi.”
În timpul experimentelor lor, cercetătorii au convertit cu succes 79% din TA din plasticul reciclat în vanilină. Cu inginerie suplimentară, Sadler și Wallace cred că pot crește și mai mult rata de conversie și, posibil, chiar pot produce alte substanțe chimice, precum compuși utilizați în parfumuri.
„Munca noastră contestă percepția că plasticul este un deșeu problematic și, în schimb, demonstrează utilizarea sa ca o nouă resursă de carbon din care pot fi fabricate produse de mare valoare”, a declarat Wallace pentru The Guardian.
Universitatea din Edinburgh este doar cea mai recentă care explorează surse alternative și sustenabile de vanilină. De exemplu, compania norvegiană Borregaard produce și vinde vanilină derivată din lemn — de exemplu, din molizi — încă din 1962. În 2009, a publicat o analiză independentă care arată că emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția de vanilină pe bază de lemn în „biorafinăriile” sale sunt cu 90% mai mici decât emisiile de gaze cu efect de seră provenite din producția de vanilină pe bază de petrol.
„Deoarece natura nu va putea aproviziona piețele cu… suficientă vanilie, avem nevoie de alternative care ar putea fi chiar mai bune în ceea ce privește sustenabilitatea”, a declarat Thomas Mardewel, pe atunci director de afaceri pentru substanțe chimice aromatice la Borregaard, pentru FoodNavigator.com într-un interviu din 2009.
