Râurile atmosferice sunt similare cu râurile obișnuite prin faptul că sunt responsabile pentru transportul apei pe mii de kilometri. Există însă o diferență: umiditatea pe care o transportă este vapori de apă, nu apă lichidă. Și transportă multă.
Potrivit NOAA, un râu atmosferic tipic transportă echivalentul apei lichide al debitului mediu al apei la gura de vărsare a fluviului Mississippi. Și dacă un eveniment de râu atmosferic este deosebit de puternic, poate transporta la fel de multă apă cât 7 până la 15 fluvii Mississippi.
Umiditatea intensă asociată cu aceste sisteme este o binecuvântare pentru multe regiuni din întreaga lume, inclusiv pentru vestul SUA, unde a stins perioade de secetă. Dar, pe lângă toate beneficiile lor, râurile atmosferice pot fi și vești proaste, deoarece umiditatea lor abundentă poate copleși cu ușurință regiunile, declanșând ploi torențiale, alunecări de noroi și inundații. Potrivit unui studiu recent din Nature, prin creșterea umidității atmosferice (temperaturile mai ridicate cresc capacitatea aerului de a reține vaporii de apă), schimbările climatice vor spori, fără îndoială, intensitatea acestor râuri, precum și precipitațiile aduse de ele.
Știința râurilor atmosferice
Râurile atmosferice își au originea deasupra Oceanului Pacific tropical. Sunt asociate cu un tipar climatic numit Oscilația Madden-Julian (MJO) – perturbații cu mișcare spre est, constând în nori, ploi abundente și vânturi care traversează tropicele la fiecare 30 până la 60 de zile. Pe măsură ce aceste perturbații produc ploi abundente, ele „udă” mediul din fața traseului lor, creând astfel coloanele de umiditate cu lățime de 400 până la 600 de kilometri pe care le numim râuri atmosferice.
Dacă MJO se află într-o fază convectivă (furtunoasă și umedă) și este localizată deasupra Pacificului de Vest îndepărtat, iar anumite caracteristici meteorologice, cum ar fi o presiune înaltă blocantă în Golful Alaska, sunt și ele prezente, această coloană de umiditate poate fi direcționată, de către curentul jet, spre nord-est, țintind coasta de vest a SUA.
Odată ce un râu atmosferic se deplasează spre interior și traversează zone muntoase, vaporii săi de apă se ridică, se răcesc și se condensează, creând precipitații abundente.
Cum sunt studiate râurile atmosferice?
Studiul Calwater2015 a oferit oamenilor de știință una dintre cele mai mari oportunități de a studia râurile atmosferice până în prezent. Pe parcursul programului de cercetare multianual, nave echipate cu suite de instrumente meteorologice, inclusiv vasul Ronald H. Brown al NOAA, au interceptat mai multe evenimente de râuri atmosferice care au ajuns pe uscat, în largul coastei Californiei, observându-le direct pe măsură ce treceau deasupra. Observații au fost făcute și din aer; mai multe aeronave au zburat direct în aceste râuri aeriene, lansând dropsonde.
Ce sunt dropsondele?
Dropsondele sunt pachete de instrumente meteorologice care sunt lansate în sistemele meteorologice, unde pot înregistra date meteorologice pe măsură ce coboară, cu parașuta, prin masa de aer.
Pe uscat, meteorologii detectează și studiază prezența și forța râurilor atmosferice, care sunt în mare parte compuse din vapori de apă, vânturi, și aerosoli, prin monitorizarea a ceea ce se numește vapori de apă integrați, sau concentrația de vapori de apă într-o coloană de aer. Transportul vaporilor de apă integrați, sau modul în care acea umiditate este transportată pe distanțe orizontale, este la fel de important.
Imaginile satelitare meteorologice în benzile infraroșu, vizibil și microunde sunt, de asemenea, utilizate pentru a detecta râurile atmosferice, la fel ca și modelele numerice de prognoză meteo și hărțile de altitudine care indică umiditatea relativă (700 milibari) și vânturile (300 milibari). Ele sunt de obicei recunoscute ca benzi transportoare de nori și umiditate care se întind peste Pacific și pe coasta de vest a SUA.
Unde apar râurile atmosferice?
Râurile atmosferice afectează în mod regulat coastele de vest ale continentelor lumii, în special vestul Americii de Nord, dar apar și în Europa, Asia de Est și Africa de Sud. (Râurile atmosferice apar și în vestul Groenlandei și Antarctica, dar aceste evenimente sunt mai puțin studiate.)
Potrivit NOAA, acestea sunt responsabile pentru până la 50% din evenimentele de precipitații din California și de-a lungul coastei adiacente din Canada și Alaska.
Una dintre cele mai cunoscute configurații de râu atmosferic este Pineapple Express – fluxul persistent de umiditate care își are originea din apele adiacente Insulelor Hawaii. În noiembrie 2006, un puternic eveniment Pineapple Express a produs aproape 45 de centimetri de ploaie pe o perioadă de 36 de ore în Parcul Național Mount Rainier din statul Washington, declanșând inundații și o închidere de șase luni. Ani mai târziu, în decembrie 2010, o serie de evenimente Pineapple Express au descărcat 28 până la 63 de centimetri de ploaie din vestul Washingtonului până în sudul Californiei și au acoperit Sierras cu 75% din stratul anual de zăpadă.
