Drepturile animalelor se referă la convingerea că animalele au o valoare intrinsecă, separată de orice valoare pe care o au pentru oameni, și sunt demne de o considerație morală. Ele au dreptul de a fi libere de opresiune, închisoare, utilizare și abuz din partea oamenilor.
Ideea drepturilor animalelor poate fi dificil de acceptat pentru unii oameni. Acest lucru se datorează faptului că, în întreaga lume, animalele sunt maltratate și ucise pentru o gamă largă de scopuri social acceptate, deși ceea ce este social acceptabil este, desigur, relativ din punct de vedere cultural. De exemplu, în timp ce consumul de câini poate fi moral ofensator pentru unii, mulți ar reacționa similar la practica consumului de vaci.
În centrul mișcării pentru drepturile animalelor se află două principii de bază: respingerea specismului și cunoașterea faptului că animalele sunt ființe senzitive.
Specismul
Specismul este tratarea diferită a ființelor individuale, bazată exclusiv pe specia lor. Este frecvent comparat cu rasismul sau sexismul.
Ce este greșit în privința specismului?
Drepturile animalelor se bazează pe convingerea că tratarea unui animal non-uman diferit doar pentru că animalul aparține unei specii diferite este arbitrară și moral greșită. Desigur, există diferențe între animalele umane și cele non-umane, dar comunitatea pentru drepturile animalelor crede că aceste diferențe nu sunt moral relevante. De exemplu, mulți cred că oamenii au anumite capacități cognitive care sunt diferite sau superioare altor animale, dar, pentru comunitatea pentru drepturile animalelor, capacitatea cognitivă nu este moral relevantă. Dacă ar fi, cei mai deștepți oameni ar avea mai multe drepturi morale și legale decât alți oameni considerați inferiori din punct de vedere intelectual. Chiar dacă această diferență ar fi moral relevantă, această trăsătură nu se aplică tuturor oamenilor. O persoană cu retard mental profund nu are capacitățile de raționament ale unui câine adult, astfel încât capacitatea cognitivă nu poate fi utilizată pentru a apăra specismul.
Nu sunt oamenii unici?
Trăsăturile care odată erau considerate unice pentru oameni au fost acum observate la animalele non-umane. Până când alte primate au fost observate fabricând și folosind unelte, se credea că numai oamenii pot face acest lucru. Se credea, de asemenea, că numai oamenii pot folosi limbajul, dar acum vedem că alte specii comunică verbal în propriile limbi și chiar folosesc limbi învățate de la oameni. În plus, știm acum că animalele au auto-conștientizare, așa cum este demonstrat de testul oglinzii la animale. Cu toate acestea, chiar dacă aceste sau alte trăsături ar fi unice pentru oameni, ele nu sunt considerate moral relevante de către comunitatea pentru drepturile animalelor.
Dacă nu putem folosi specia pentru a decide ce ființe sau obiecte din universul nostru merită considerația noastră morală, ce trăsătură putem folosi? Pentru mulți activiști pentru drepturile animalelor, acea trăsătură este sentiența.
Sentiența
Sentiența este capacitatea de a suferi. După cum a scris filozoful Jeremy Bentham: „Întrebarea nu este: Pot raționa? sau: Pot vorbi? ci: Pot suferi?” Deoarece un câine este capabil de suferință, un câine este demn de considerația noastră morală. O masă, pe de altă parte, este incapabilă de suferință și, prin urmare, nu este demnă de considerația noastră morală. Deși lezarea mesei poate fi morală obiecționabilă dacă compromite valoarea economică, estetică sau utilitară a mesei pentru persoana care o deține sau o folosește, nu avem nicio datorie morală față de masă în sine.
De ce este importantă sentiența?
Majoritatea oamenilor recunosc că nu ar trebui să ne implicăm în activități care provoacă durere și suferință altor oameni. Inherent în această recunoaștere este cunoașterea faptului că alte persoane sunt capabile de durere și suferință. Dacă o activitate provoacă suferință nedreaptă cuiva, activitatea este moral inacceptabilă. Dacă acceptăm că animalele sunt capabile de suferință, este, prin urmare, moral inacceptabil să le provocăm suferință nedreaptă. A trata suferința animalelor diferit de suferința umană ar fi specist.
Ce este suferința „nedreaptă”?
Când este justificată suferința? Mulți activiști pentru drepturile animalelor ar argumenta că, întrucât oamenii sunt capabili să trăiască fără alimente de origine animală, să trăiască fără divertisment cu animale și să trăiască fără cosmetice testate pe animale, aceste forme de suferință animală nu au nicio justificare morală. Dar cercetarea medicală? Cercetarea medicală non-animală este disponibilă, deși există o dezbatere destul de amplă cu privire la valoarea științifică a cercetării pe animale față de cercetarea non-animală. Unii susțin că rezultatele experimentării pe animale nu sunt aplicabile oamenilor și ar trebui să efectuăm cercetări pe culturi de celule și țesuturi umane, precum și pe subiecți umani care își dau consimțământul voluntar și informat. Alții susțin că o cultură de celule sau țesuturi nu poate simula un animal întreg și că animalele sunt cele mai bune modele științifice disponibile. Toți ar fi probabil de acord că există anumite experimente care nu pot fi făcute pe oameni, indiferent de consimțământul informat. Dintr-un punct de vedere pur al drepturilor animalelor, animalele nu ar trebui tratate diferit de oameni. Deoarece experimentarea involuntară pe oameni este condamnată universal, indiferent de valoarea sa științifică, iar animalele sunt incapabile să dea consimțământ voluntar la un experiment, experimentarea pe animale ar trebui, de asemenea, condamnată.
Poate că animalele nu suferă?
Unii ar putea argumenta că animalele nu suferă. Un filozof din secolul al XVII-lea, René Descartes, a susținut că animalele funcționau ca niște ceasuri – mașinării complexe care au instincte, dar nu suferă sau simt durere. Majoritatea oamenilor care au trăit cu un animal de companie ar fi probabil de acord cu afirmația lui Descartes, după ce au observat animalul direct și au văzut cum reacționează animalul la foame, durere și frică. Dresoarii de animale sunt, de asemenea, conștienți de faptul că bătaia unui animal va produce adesea rezultatele dorite, deoarece animalul învață rapid ce trebuie făcut pentru a evita suferința.
Nu este justificată utilizarea animalelor?
Unii pot crede că animalele suferă, dar susțin că suferința animalelor este justificată în anumite situații. De exemplu, ar putea argumenta că sacrificarea unei vaci este justificată deoarece acel sacrificiu servește unui scop și vaca va fi mâncată. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care același argument se aplică în mod egal sacrificării și consumului de oameni, argumentul se bazează pe specism.
