Săptămâna Betonului la The Guardian produce niște adevăruri dure.
The Guardian mă va ține foarte ocupat în următoarele zile; este Săptămâna Betonului, care „celebrează realizările estetice și sociale ale betonului, investigând în același timp nenumăratele sale daune, pentru a afla ce putem face cu toții astăzi pentru a aduce o lume mai puțin gri.” Aceasta va fi mai mare decât Săptămâna Rechinilor, deoarece încep cu nenumăratele daune, cu articolul lui Jonathan Watts Betonul: cel mai distructiv material de pe Pământ. Primul paragraf este înfricoșător:
În timpul necesar pentru a citi această propoziție, industria globală a construcțiilor va fi turnat mai mult de 19.000 de căzi de baie de beton. Până la jumătatea acestui articol, volumul ar umple Albert Hall și s-ar revărsa în Hyde Park. Într-o zi, ar fi aproape de dimensiunea Barajului Celor Trei Defileuri din China. Într-un singur an, există suficient cât să paveze fiecare deal, vale, colț și crăpătură din Anglia.
Se înrăutățește. Ne plângem mult de plastic, dar există doar 8 miliarde de tone de când a fost inventat; atâta beton se produce la fiecare doi ani. Ne-am plâns adesea aici de Dioxidul de Carbon emis de beton, dar Watts acoperă toate problemele colaterale care nu sunt la fel de observate (deși sunt mândru să spun că am acoperit majoritatea dintre ele pe PlanetaNoastra).
Existăsilicoza cauzată de inhalarea prafului de beton.
Există camioanele criminale care livrează beton prin orașe.
Wikipedia/ Minarea ilegală de nisip în India/CC BY 2.0
Există minarea nisipului care este „catastrofală – distrugând atât de multe plaje și cursuri de râu din lume, încât această formă de minerit este acum tot mai mult condusă de bande de crimă organizată și asociată cu violență criminală.”
Dar un subprodus foarte interesant al betonului este modul în care afectează politica.
Politica betonului este mai puțin divizivă, dar mai corozivă. Principala problemă aici este inerția. Odată ce acest material leagă politicieni, birocrați și companii de construcții, conexiunea rezultată este aproape imposibil de clintit. Liderii de partid au nevoie de donațiile și șpăgile de la firmele de construcții pentru a fi aleși, planificatorii de stat au nevoie de mai multe proiecte pentru a menține creșterea economică, iar șefii din construcții au nevoie de mai multe contracte pentru a menține fluxul de bani, personalul angajat și influența politică ridicată.
© Guillaume Lavallée/AFP/Getty Images
Watts continuă să vorbească despre Japonia, dar nu trebuie să căutăm mai departe de Canada, unde guvernul este în prezent consumat de scandalul SNC-Lavalin, în care există întrebări dacă Prim-ministrul Trudeau a încercat să protejeze cel mai mare turnător internațional de beton al națiunii. Ar putea dărâma guvernul.
Watts încheie cu un citat de la Phil Purnell, profesor de materiale și structuri la Universitatea din Leeds, care pledează pentru beton: „Materiile prime sunt practic nelimitate și va exista cerere pentru el atâta timp cât vom construi drumuri, poduri și orice altceva care necesită o fundație.”
Dar materiile prime nu sunt nelimitate; rămânem fără nisip și apă dulce. Trebuie să regândim nevoia noastră de mai multe drumuri de beton și mai multe parcări subterane și mai multe clădiri înalte de beton. Trebuie să încetăm să folosim atât de mult din acest material.
