Acum vreo doisprezece ani, arhitectul William McDonough și chimistul Michael Braungart au încercat să aplice conceptul lor De la leagăn la leagăn (C2C) clădirilor, cu o cartă care enumera principii directoare incluzând:
- Integrarea materialelor care sunt nutrienți tehnici și biologici ce pot deveni nutrienți reutilizabili în siguranță.
- Utilizarea măsurabilă a energiei regenerabile. Exemple de energie regenerabilă includ energia solară termică, schimbătoarele de căldură geotermale și aer-aer, energia eoliană, biomasa, energia hidro și energia fotovoltaică.
- Anticiparea evoluției și schimbării, prin încorporarea de strategii și abordări care îmbunătățesc capacitatea clădirii de a se adapta la o varietate de utilizări în timp.
Nu s-au concretizat multe din carta Cradle-to-Cradle, dar Apex Plaza – o clădire cu utilizare mixtă de 17.373 metri pătrați în Charlottesville, Virginia, proiectată de William McDonough + Partners – demonstrează că aceste principii nu au fost uitate. Și, de fapt, principiile au fost extinse în ceea ce ei numesc Cele Cinci Bunuri (The Five Goods):
- Materiale Bune (Good Materials): Inclusiv lemn masiv și alegeri cu amprentă de carbon încorporat redusă.
- Economie Bună (Good Economy): Un design pentru adaptabilitate și dezasamblare.
- Energie Bună (Good Energy): Complet electrică și net pozitivă cu 436 megawatt-ore de energie solară pe baldachinul acoperișului, vitraje de înaltă performanță și placări rain-screen de înaltă performanță.
- Apă Bună (Good Water): Apa pluvială colectată reutilizată în amenajările peisagistice.
- Vieți Bune (Good Lives): Biofilie, „frumusețe din simplitate”, amenajări peisagistice pe acoperiș și priveliști.
amprenta de carbon a clădirilor este problema arhitecturală a timpului nostru, iar partenerul de proiectare Alastair Reilly a împărtășit un document cu PlanetaNoastra care arată cum clasifică diferitele tipuri de emisii de carbon, inclusiv carbonul inițial – îmi place că folosesc ‘carbon inițial’ atât de proeminent – emis în timpul etapei de producție a materialelor și construcției, și carbonul operațional care provine din funcționarea clădirii. Dar pun, de asemenea, un mare accent pe carbonul de la sfârșitul ciclului de viață și chiar depășesc ciclul de viață prin recuperare și reutilizare.
Acesta este unul dintre motivele pentru care această clădire este atât de interesantă. Nu este prezentată doar ca o altă clădire mare din lemn masiv. Deși are unele dintre cele mai mari și mai groase structuri din lemn masiv pe care le-am văzut la PlanetaNoastra, se întâmplă mult mai multe.
Există multe beneficii în utilizarea lemnului masiv, inclusiv viteza de construcție și masa redusă. Dar cel mare este reducerea emisiilor inițiale de carbon, așa cum se poate vedea în această comparație între construcția din beton și cea din lemn masiv. Utilizarea lemnului duce la evitarea a 809 tone metrice de emisii de dioxid de carbon (CO2) comparativ cu construcția cu beton, care ar fi mult mai mare dacă nu ar fi o porțiune atât de mare de carbon inițial în podiumul din beton și în garajul de parcare cu mai multe niveluri.
Întrebat de ce există atât de multă parcare și de ce o parte din ea este supraterană, Reilly a declarat pentru PlanetaNoastra că situl fusese anterior o parcare la sol pentru o clădire vecină, și că parcare pierdută trebuia compensată, precum și cerința legală de parcare pentru noul spațiu. Reilly a menționat că au cerut reducerea cerinței de parcare, dar solicitarea a fost respinsă. Cu toate acestea, parcarea este proiectată cu rampe la exterior și cu punți de parcare plate, astfel încât să poată fi convertită la alte utilizări în viitor.
Poate o clădire să fie pozitivă din punct de vedere al carbonului?
Documentul lui Reilly susține, de asemenea, că clădirea merge „dincolo de zero carbon și către pozitiv din punct de vedere al carbonului”.
Ei continuă să susțină că 2.091 tone metrice sunt stocate în lemn și 809 tone metrice sunt evitate prin neutilizarea betonului, totalizând 2.990 tone metrice de potențial beneficiu de carbon. Acest lucru este controversat, sugerând aproape că stocarea carbonului compensează betonul, în timp ce copacii își făceau o treabă excelentă stocând carbonul când stăteau în pădure. Unii, precum Paula Melton de la BuildingGreen, notează că „o mare parte din carbonul din păduri este stocat în sol și sub acesta, și este neclar cât carbon și metan (un gaz cu efect de seră mai puternic) este eliberat la recoltare”.
Așa cum a scris inginerul Will Hawkins în „Timber and Carbon Sequestration” (Lemn și Sechestrarea Carbonului), „contabilizarea carbonului sechestrat este adesea o sursă de dezbatere, confuzie și inconsecvență. Atunci când sechestrarea este raportată în Modulul A, [în carbonul inițial] sau alături de acesta ca o emisie negativă, poate crea impresia contraintuitivă că utilizarea excesivă a lemnului poate avea beneficii de mediu”.
De aceea nu îmi place termenul „pozitivă din punct de vedere al carbonului”. Așa cum notează Hawkins, „este încă mai bine (pentru climă) să nu construiești nimic decât o clădire din lemn”. Este un lucru minunat doar faptul că s-au evitat 809 tone metrice de CO2 prin schimbarea de la beton; să nu aurim crinul (expresie pentru a exagera sau a îmbunătăți inutil ceva deja bun).
Proiectare pentru dezasamblare și flexibilitate
Clădirea este proiectată cu elemente de fixare mecanice, astfel încât să poată fi dezasamblată la sfârșitul ciclului de viață relativ ușor. Reilly se gândește deja la următorul proiect, unde vor avea plăci cimentoase fixate mecanic pentru izolarea fonică în loc de Gypcrete-ul folosit aici.
Dar dezasamblarea este la destul de mulți ani distanță. Motivul pentru care majoritatea clădirilor sunt demolate este că devin funcțional învechite. Acest lucru este mai puțin probabil să se întâmple aici.
Un motiv pentru care lemnul masiv este atât de voluminos este că au dorit deschideri mari și o grilă de stâlpi proiectată pentru flexibilitate, astfel încât să poată fi adaptată la diferite utilizări. Reilly prezintă un plan tipic de etaj amenajat pentru birouri, dar este proiectat astfel încât să poată fi convertit în utilizare rezidențială dacă piața se schimbă.
Frumosul lemn masiv expus este certificat FSC, provine de la Nordic Structures din Quebec și a fost livrat cu trenul. Nordic are primele produse din lemn masiv certificate Cradle to Cradle de pe piața din America de Nord, ceea ce înseamnă că sunt evaluate conform unor criterii, inclusiv sănătatea materialelor, reutilizarea materialelor, energia regenerabilă și gestionarea carbonului, gestionarea apei și echitatea socială.
McDonough a notat că „este minunat să vedem producătorii unui produs atât de critic pentru construcția circulară angajându-se la Cradle to Cradle”. Are dreptate; mi-aș dori ca mai multe companii să facă asta. Argintul nu este cel mai înalt nivel de certificare, dar se pare că au existat unele emisii de COV (compuși organici volatili) în fabrica însăși, de la adezivi, înainte ca aceștia să fie complet întăriți.
Clădirile din lemn masiv devin aproape obișnuite și par să atragă atenția în zilele noastre doar atunci când sunt cele mai mari, cele mai înalte sau cele mai ciudate. Apex Plaza nu este niciuna dintre acestea, dar este cu siguranță printre cele mai interesante datorită designului său pentru flexibilitate, dezasamblare și circularitate în viitor și datorită încălzirii și răcirii sale complet electrice, cu bilanț energetic net zero, energiei solare și preocupării pentru sănătate și bunăstare azi.
Este, de asemenea, un exemplu excelent a ceea ce am numit eu Regula de Fier a Carbonului: „Pe măsură ce electrificăm totul și decarbonizăm aprovizionarea cu electricitate, emisiile de carbon încorporat vor domina din ce în ce mai mult și se vor apropia de 100% din emisii.” Aceasta este o clădire complet electrică, cu energia provenind din sursa regenerabilă a Apex și din panourile solare de pe acoperiș, deci practic 100% din emisiile sale pe durata ciclului de viață vor proveni din emisiile inițiale de carbon și emisiile ulterioare de carbon încorporat.
Dacă adoptați poziția că nu ar trebui să revendicați credit pentru stocarea carbonului în structura de lemn – așa cum fac eu – atunci emisiile inițiale de carbon de la acel garaj de parcare supradimensionat domină imaginea carbonului pentru proiect. La 1.445 tone metrice de CO2 (prezentat în graficul de mai sus), nu este o imagine mică.
Acum că avem tehnologia și codurile de construcție care ne permit să construim structuri cu amprentă de carbon redusă deasupra solului, este timpul să modificăm codurile de zonare și urbanism pentru a reduce sau elimina parcarea din beton. Ca întotdeauna, mașinile sunt cele care ne ucid. Nu poți deveni pozitiv din punct de vedere al carbonului prin asta, cu o grămadă de lemn.
