Calcularea amprentei de carbon a clădirilor poate fi complicată, dar un instrument nou lansat își propune să o facă mai ușoară. Instrumentul gratuit, numit BEAM (Building Emissions Accounting for Materials) Estimator, este un produs al organizației Builders for Climate Action și răspunde la întrebările: „Care este amprenta de carbon a materialelor mele de construcție? Și cum pot reduce aceste impacturi?”
Grupul canadian „lucrează cu constructori, designeri, dezvoltatori, factori de decizie politică, cercetători și producători pentru a aborda impactul serios al clădirilor asupra climei noastre și pentru a lucra spre clădiri cu emisii zero reale.” La cârma sa se află Chris Magwood, director de cercetare la Builders for Climate Action și un colaborator frecvent al PlanetaNoastra.
Aici, la PlanetaNoastra, am discutat de mult timp importanța emisiilor de carbon mai degrabă decât eficiența energetică, de care toată lumea s-a preocupat timp de 50 de ani. În special, am subliniat importanța carbonului încorporat—o o zonă nevăzută a industriei construcțiilor.
Ce este carbonul încorporat?
Emisiile de carbon încorporate, adesea prescurtate la carbon încorporat, reprezintă totalul emisiilor provenite din fabricarea, întreținerea și sfârșitul ciclului de viață al materialelor încorporate în clădiri sau produse, spre deosebire de energia de operare și emisiile de carbon.
O mare parte din inspirația noastră a venit de la Magwood, care timp de ani de zile a fost o voce izolată.
Înainte ca BEAM să fie lansat, Magwood a notat pe LinkedIn: „E greu de crezut că un instrument care a început pentru a mă ajuta cu un proiect de cercetare pentru masterat este pe cale să fie lansat public mâine!” Acesta este el în fotografia de mai sus vorbind despre teza sa de masterat în 2019.
„După cum indică rândul de pe LinkedIn, BEAM a început cu teza mea de masterat, care a fost să exploreze emisiile inițiale din construcțiile rezidențiale joase și medii și apoi să compare rezultatele inițiale cu emisiile operaționale,” a spus Magwood pentru PlanetaNoastra. „Prima mea strategie a fost să folosesc un instrument LCA (analiza ciclului de viață) existent. Dar după ce le-am încercat pe toate, am constatat că niciunul nu îndeplinea cerințele pe care le stabilisem atunci când am decis să aleg un instrument. Toate aveau deficiențe în moduri diferite, dar importante.”
Magwood a spus pentru PlanetaNoastra că deficiențele includeau:
- Lipsa opțiunilor de materiale/ansambluri rezidențiale (instrumentele sunt orientate mai mult către clădiri mari)
- Lipsa datelor consistente (fiecare era un amestec de EPD-uri [Declarații de Mediu ale Produselor], studii LCA externe și/sau studii LCA interne)
- Lipsa unei abordări consistente pentru metodologia de stocare a carbonului
- Lipsa materialelor „alternative”
„După ce am încercat o serie de soluții alternative, am discutat cu coordonatorul meu ideea de a-mi construi propria bază de date EPD și de a folosi datele brute pentru a informa studiile,” a spus Magwood. „La acel moment, instrumentul EC3 nu fusese încă lansat – iar după ce a fost lansat, îi lipseau multe categorii importante de materiale pentru studiu – așa că am căutat pe web câte EPD-uri am putut găsi și am introdus datele EPD într-o foaie de calcul rudimentară în care puteam introduce cantitățile extrase din planurile pe care le studiam pentru a-mi construi rezultatele.”
Magwood a adăugat: „După ce am rulat prima mea casă model prin foaia de calcul, a fost clar că îmi dădea rezultate bune, dar că fusese construită pentru a se potrivi doar unui singur model. Așa că am adăugat flexibilitatea de a introduce dimensiunile clădirii ca funcție separată, astfel încât formulele mele de calcul a materialelor să poată răspunde acum la orice dimensiune dată.”
Și voilà—un instrument s-a născut. După mai multă muncă și solicitări pentru el, Magwood a spus că au „decis să îi dea un nume și să lucreze spre lansarea sa publică.”
Pe măsură ce arhitecții și designerii au aflat despre carbonul încorporat, au constatat că este greu de măsurat. Informația pur și simplu nu a fost ușor de găsit sau nu era într-un singur loc. Sau, la fel ca instrumentul EC3, a fost conceput pentru proiecte mai mari și a fost mai dificil de utilizat.
Estimatorul BEAM face acest lucru relativ ușor. Arhitectul Michael Klement, care a testat beta instrumentul, a notat:
Pe măsură ce conceptul de carbon încorporat a evoluat, a fost împărțit în diferite etape. Așa că, acolo unde odată am scris că ar trebui să numim tot carbonul încorporat „carbon inițial”, acel termen este acum aplicat în general Etapelor de Produs, A1-A3, și Etapei Procesului de Construcție, A4-A5.
Builders for Climate Action utilizează un nou termen, emisii de carbon materiale (MCE), care sunt un subset al carbonului inițial, doar etapa de produs incluzând furnizarea materiilor prime, transportul la fabrică și fabricația. Magwood a explicat anterior pentru PlanetaNoastra că amprentele procesului de construcție sunt „mult mai puțin semnificative decât s-ar putea aștepta (3% până la 6% din totalul emisiilor), și este imposibil să le estimăm cu precizie.” Acesta este un punct bun, având în vedere că distanța pe care o parcurg materialele până la șantier și modul în care oamenii le asamblează pot varia foarte mult.
Pe site-ul BEAM, se explică mai detaliat: „Emisiile de produs sunt emisii de azi… ele sunt angajate în atmosferă înainte ca clădirea să fie construită. Deoarece trebuie să reducem emisiile acum, acestea sunt emisiile care se întâmplă acum.” (Eu am folosit termenul „emisii de acum”, dar „emisii de azi” este mai bun.)
Ei notează, de asemenea, că „cel mai larg set de date există pentru Declarațiile de Mediu ale Produselor A1-A3”, adăugând: „Necesită prea multe ipoteze pentru a integra cu precizie etapele A4-A5, B și C ale ciclului de viață într-un instrument. Am explorat opțiunile pentru contorizarea acestor etape ale ciclului de viață în BEAM și am putut vedea doar modalități defectuoase și imprecise de a face acest lucru.”
Estimatorul BEAM pare relativ ușor de utilizat. Având în vedere experiența lui Magwood în materiale alternative precum baloturile de paie, este destul de complet pentru cei care sunt cu adevărat interesați să își reducă amprenta de carbon cu produse naturale.
BEAM este conceput pentru clădiri mai mici, iar majoritatea acestora vor fi probabil din lemn, care are probabil cel mai scăzut carbon inițial dintre oricare material structural. Semnificativ, deși contorizează stocarea de carbon pentru unele materiale precum paiele – sau cele provenite din reziduuri forestiere și fluxuri de reciclare – nu atribuie stocarea de carbon produselor din lemn virgin.
După cum am menționat într-o postare anterioară unde se calcula stocarea de carbon a lemnului masiv, este complicat, așa că estimatorul BEAM le exclude, deoarece problemele sunt nerezolvate. Calculatorul nu include nici elemente mari cu amprente mari, cum ar fi materialele mecanice, electrice sau sanitare (MEP), din cauza lipsei datelor bune.
Dar totul este o știință nouă și în evoluție, și aceasta va veni. Așa cum conchid pe site-ul BEAM: „Există o mulțime de muncă depusă în lumea LCA, și vom continua să participăm la aceste discuții și să aducem dezvoltări și schimbări la BEAM pe măsură ce evoluează.”
am scris de multe ori că atunci când privești lumea prin prisma carbonului inițial, se schimbă totul. Dar este greu; există atât de puține informații și atât de puține instrumente. Cel puțin în cazul clădirilor, acest lucru se schimbă. Așa cum a spus expertul în energie și autodescris „geek al clădirilor”, Marc Rosenbaum, descriind estimatorul BEAM:
Nu mai există scuze pentru a ignora problema. Obțineți propriul estimator BEAM de la Builders for Climate Action, în unități metrice sau americane.
