Ciupercile sunt în mare parte înțelese greșit și adesea subestimate, totuși reprezintă o componentă crucială a ecosistemelor planetei. Deși uneori ne pot părea ciudat și din altă lume, ele sunt, cu toate acestea, experți neegalați în descompunerea materiei organice și, potrivit unor experți, superputerile lor latente ar putea chiar potențial salveze lumea.
Cu scopul de a crește conștientizarea și aprecierea celor mai mici dintre ciuperci, precum și a misterioaselor mucegaiuri vâscoase (cunoscute și sub o varietate de denumiri precum Myxogastria și Myxomycetes), fotografa americană Alison Pollack folosește tehnici speciale pentru a surprinde magia și frumusețea acestor organisme minuscule.
Așa cum Pollack explică:
Pe lângă documentarea exemplarelor unice de ciuperci, Pollack are o afinitate particulară pentru fotografierea mucegaiurilor vâscoase.
Mucegaiurile vâscoase sunt organisme diminutive cu o „inteligență fără creier” care erau odată clasificate ca ciuperci, dar acum sunt considerate a face parte din regnul Protozoa, datorită comportamentului lor distinctiv ne-asemănător cu cel al ciupercilor, de a forma o structură cunoscută sub numele de plasmodiu, care se mișcă lent, ingerând materie organică în descompunere. Atunci când acest plasmodiu a mâncat suficient, sau aerul devine rece sau uscat, se transformă dintr-o masă vâscoasă într-un grup de corpuri fructifere minuscule, care pot elibera nenumărate spori.
Pollack, care este matematiciană de formație, și o autoproclamată „tocilară de calculatoare” și entuziastă a drumețiilor, a devenit interesată de fotografierea ciupercilor și a mucegaiurilor vâscoase minuscule acum câțiva ani, când a dat întâmplător peste și a fotografiat primul ei mucegai vâscos în pădurile din nordul Californiei. Intrigată, a făcut câteva cercetări online despre ciclul de viață al mucegaiului vâscos și de atunci a devenit obsedată de vânarea și fotografierea acestor specii diferite, care sunt adesea trecute cu vederea de oameni pentru că sunt atât de mici.
Există peste 900 de specii de mucegaiuri vâscoase în întreaga lume, și majoritatea sunt mai mici de aproximativ 3,2 milimetri în înălțime—deși unele specii se pot acumula pe o suprafață de câțiva centimetri pătrați. De obicei, se găsesc pe scoarța copacilor vii, dar și pe materia în descompunere, cum ar fi bușteni morți, frunze și chiar uneori în habitate acvatice.
Așa cum a descoperit Pollack, ciclul de viață al mucegaiurilor vâscoase este într-adevăr fascinant și constă din două etape. În timpul primei etape, „ameboflagelată”, mucegaiurile vâscoase există de obicei ca organisme unicelulare și cresc și se reproduc sexual prin fisiune binară. Aceasta permite apoi mucegaiului vâscos să treacă la a doua etapă, „plasmodială”.
Spre deosebire de ciuperci, plasmodiul se hrănește cu bacterii, hife fungice și alte microorganisme, ingerându-le printr-un proces numit fagocitoză, în care înglobează alte celule și particule. În plus, mucegaiurile vâscoase se pot îndepărta de lumină sau de contaminanți chimici nedoriți, ceea ce ciupercile nu pot face.
Pollack speră să călătorească mai mult în viitor pentru a consemna vizual mai multe dintre aceste organisme minuscule și pentru a dezvălui „frumusețea și magia” acestor forme de viață incredibile. Ea spune:
Pentru a vedea mai multe lucrări ale lui Pollack sau pentru a cumpăra o fotografie, vizitați Instagram, sau ascultați acest interviu podcast.
