Zidurile au oferit siguranță oamenilor de secole, iar acum ar putea servi ca o modalitate de a încetini creșterea nivelului mării.
Cel puțin asta sugerează un studiu publicat în revista Cryosphere, din partea European Geosciences Union. Oamenii de știință spun că o serie de ziduri geoinginerizate pe fundul mării ar putea reduce fluxul de ape calde către ghețarii subacvatici, încetinind astfel topirea ghețarilor.
Nu ar rezolva problema dezintegrării ghețarilor sau a creșterii nivelului mării, dar ar putea ajuta să ne cumpărăm timp în timp ce continuăm eforturile de a reduce emisiile de carbon.
Marele zid al ghețarilor
Combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora prin intermediul naturii este un proces numit geoinginerie. Astfel de proiecte, precum însămânțarea norilor, urmăresc să influențeze clima la scară largă. Zidurile propuse de autorii studiului, Michael Wolovick de la Universitatea Princeton și John Moore de la Universitatea Normală din Beijing, China, sunt un exemplu de geoinginerie la scară mai țintită pentru a preveni colapsul ghețarilor.
„Ne imaginam structuri foarte simple, simple grămezi de nisip sau pietriș pe fundul oceanului”, a declarat Wolovick într-o declarație.
Sună simplu, dar zidurile ar sprijini un sistem complex de curenți de apă caldă și fund oceanic pentru a împiedica topirea ghețarilor. O barieră naturală pe fundul mării și propria barieră de gheață a ghețarului ajută la împiedicarea apei calde să ajungă la ghețarul în sine. Cu toate acestea, apa caldă poate curge pe anumite pante, topind stratul de gheață la bază și, în cele din urmă, lucrând cu căldura sa asupra ghețarului.
Zidurile de nisip sau pietriș sugerate de cercetători ar face același lucru ca bariera naturală: ar ancora bariera de gheață. Bariera de gheață s-ar așeza de-a lungul zidului, așa cum face cu o barieră naturală. Fără acces la baza barierei de gheață, apa caldă nu ar provoca retragerea barierei sau reducerea masei ghețarului prin topire.
Designul simplu al cercetătorilor implică movile de material de aproximativ 300 de metri, utilizând între 0,1 și 1,5 kilometri cubi de agregate, în funcție de rezistența materialului. Aceasta este similar cu cantitatea de material excavat pentru a construi Canalul Suez în Egipt (1 kilometru cub) sau Insulele Palmier din Dubai (0,3 kilometri cubi).
Pentru a testa aceste ziduri, Moore și Wolovick au rulat simulări pe calculator pentru a testa impactul zidurilor asupra ghețarului Thwaites din Antarctica, unul dintre cei mai mari ghețari din lume, cu o lățime între 80 și 100 de kilometri. Acest ghețar se topește rapid și, conform lui Wolovick, ar putea declanșa cu ușurință un colaps necontrolat al stratului de gheață [al Antarcticii de Vest] care ar crește în cele din urmă nivelul global al mării cu aproximativ 3 metri.
Modelele sugerează că chiar și designul lor simplu de coloane de rocă și nisip are o șansă de 30% de a preveni un astfel de colaps necontrolat în viitorul previzibil. Zidurile cresc, de asemenea, posibilitatea de a permite stratului de gheață să recâștige masa pierdută.
„Cel mai important rezultat [al studiului nostru] este că o intervenție semnificativă asupra stratului de gheață se încadrează în general în ordinul de mărime al realizărilor umane plauzibile”, a spus Wolovick.
Un design mai complicat, care ar fi dificil de realizat având în vedere condițiile aspre de pe fundul oceanului, ar crea o șansă de 70% de a bloca 50% din fluxul de apă caldă către stratul de gheață, conform modelelor.
Nu începeți să adunați nisip încă
În ciuda succesului modelelor, Wolovick și Moore nu recomandă să ne apucăm de lucru la aceste ziduri prea curând. Chiar și movilele simple ar necesita inginerie semnificativă pentru a funcționa în ocean. Scopul lor a fost să demonstreze că această idee este fezabilă și să încurajeze pe alții să îmbunătățească designurile lor.
„Cu toții înțelegem că avem o obligație profesională urgentă de a determina cât de mare creștere a nivelului mării ar trebui să anticipeze societatea și cât de rapidă este probabil să fie această creștere. Cu toate acestea, am argumenta că există și o obligație de a încerca să găsim modalități prin care societatea s-ar putea proteja împotriva unui colaps rapid al stratului de gheață”, a spus Wolovick.
În acest scop, ambii cercetători susțin că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este prioritatea atunci când vine vorba de combaterea schimbărilor climatice, în parte pentru că reducerea unor astfel de emisii are beneficii dincolo de simpla salvare a ghețarilor de dedesubt. Ar reduce, de asemenea, creșterea temperaturilor ambiante care ar putea topi ghețarii și de deasupra.
„Cu cât emitem mai mult carbon, cu atât devine mai puțin probabil ca straturile de gheață să supraviețuiască pe termen lung la un volum apropiat de cel actual”, a concluzionat Wolovick.
