Houston este un oraș dezordonat, ciudat, incitant, optimist, vibrant, frumos, cu o inimă mare și uimitor de divers.
Cu o populație de peste 2,3 milioane de locuitori, Houston este, de asemenea, uriaș și are distincția de a fi al patrulea cel mai populat oraș din Statele Unite, precum și cel mai mare oraș american neîngrădit de ordonanțe de zonare. Alte orașe care se confruntă cu o creștere atât de rapidă a populației ar fi la limită. Houston nu are limite. Chiar și Atlanta, mult timp copilul de afiș al dezvoltării necontrolate din Sun Belt, nu se compară cu zona metropolitană Houston, o metropolă plată ca o clătită, unde expansiunea urbană se întinde la nesfârșit peste câmpiile de coastă ale Golfului din sud-estul Texasului.
Așa cum mulți s-au grăbit să teoretizeze în urma uraganului Harvey, abordarea „totul este permis” a Houstonului în materie de dezvoltare a făcut orașul — un oraș construit peste mlaștini, bălți și prerie de coastă — mai susceptibil la catastrofe provocate de inundații.
Da, zonele umede care absorb ploaia și care sunt acum presărate cu autostrăzi, centre comerciale și case tip McMansion servesc în mod normal ca primă linie de apărare naturală împotriva inundațiilor. Și da, având în vedere că zonele umede au fost înghițite de dezvoltarea rampantă de-a lungul deceniilor, Houston și locuitorii săi — care au votat împotriva legilor de zonare propuse de nenumărate ori — au devenit din ce în ce mai vulnerabili.
Zone umede în dispariție
Într-o analiză amănunțită a zonelor umede betonate din Houston, Quartz face referire la un studiu publicat de Texas A&M; University, care a constatat că 70% din zonele umede din bazinul hidrografic al râului White Oak Bayou au dispărut între 1992 și 2010. Același studiu a constatat că, în întregul comitat Harris — comitatul în care se află o mare parte din Houston și al treilea cel mai populat comitat din SUA — 30% din zonele umede au dispărut în același interval de timp.
În același timp, este nedrept să spunem că Houston ar fi ieșit din Harvey într-o formă mult mai bună dacă ar fi existat reglementări de zonare mai stricte — sau oricare. Zonarea nu ar fi salvat Houston, așa-numitul Oraș Fără Limite.
Adevărat — zonele umede care odinioară înfloreau în regiunea metropolitană a Houstonului, de mărimea statului New Jersey, ar fi oferit un tampon pentru apele de inundație declanșate de o furtună minoră sau moderată. Dar Harvey nu a fost o furtună minoră sau moderată. Cu 102 trilioane de litri de ploaie căzuți peste Texas și Louisiana în șase zile (suficient pentru a umple Astrodome-ul din Houston de 85.000 de ori), magnitudinea lui Harvey, care a declanșat o inundație de o dată la un milion de ani, este fără precedent. Acestea fiind spuse, chiar dacă zonele umede absorbante de inundații ale Houstonului nu ar fi cedat locul locuințelor prost amplasate și suprafețelor impermeabile cât vezi cu ochii, impactul ar fi fost totuși grav.
Scriind pentru Strong Towns, Charles Marohn, inginer și planificator urban, argumentează împotriva narativului conform căruia expansiunea urbană este de vină pentru tragedia care încă se desfășoară de-a lungul Coastei Golfului: „Harvey nu este o situație normală. Nu putem privi acest eveniment așa cum privim alte evenimente de inundații. Devastarea din Houston cauzată de uraganul Harvey nu este rezultatul acumulării multor decizii proaste. A fost pur și simplu o furtună uriașă.”
Hărți vechi se întâlnesc cu o creștere rapidă
Lăsând la o parte dispariția zonelor umede și lipsa de zonare, există și alte moduri în care Houston a fost prost pregătit pentru un eveniment major de inundații, să nu mai vorbim de o mega-furtună ieșită din comun, exacerbată de schimbările climatice, precum Harvey.
Așa cum relatează New York Times, hărțile de hazard la inundații generate de Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor (FEMA) pentru zona Houston erau „complet inadecvate”. Descrisă de Times ca fiind „unul dintre puținele semnale de avertizare timpurie pe care Statele Unite le au pentru inundații”, hărțile ilustrează zonele din câmpia de inundații de 100 de ani, unde există un risc de 1% de inundații semnificative în orice an dat și unde proprietarii de case sunt obligați să încheie o poliță cu Programul Național de Asigurare împotriva Inundațiilor.
În câmpia de inundații de 100 de ani a zonei metropolitane Houston, au fost ridicate un număr uluitor de 7.000 de case noi din 2010. Și pe măsură ce apele se retrag în jurul Houstonului, a devenit evident că locuințele situate mult dincolo de câmpia de inundații de 100 de ani — multe în câmpia de inundații de 500 de ani, unde există o șansă de 0,2% de inundații într-un an — au suferit daune semnificative.
Se estimează că doar 15% dintre proprietarii de case din comitatul Harris aveau planuri de asigurare împotriva inundațiilor sponsorizate de guvernul federal când a lovit Harvey. Acest număr ar fi fost probabil mai mare dacă FEMA și-ar fi actualizat hărțile de inundații mai frecvent sau ar fi luat în considerare factori relevanți precum impactul viitor al schimbărilor climatice și dezvoltarea imobiliară. Potrivit Times, hărțile de inundații ale FEMA pentru Houston erau atât de învechite din cauza lipsei de finanțare din partea Congresului, necesară pentru a efectua cercetările și munca de teren necesare.
Când atenuarea dezastrelor nu este în buget
Aici lucrurile se complică.
Pentru a finanța un zid controversat la granița SUA/Mexic, administrația Trump a propus un plan bugetar care face tăieri profunde în programele federale de răspuns la dezastre, inclusiv activitățile de cartografiere a inundațiilor ale FEMA, granturile de atenuare și pregătire pentru orașele predispuse la inundații și însăși asigurarea împotriva inundațiilor de care atât de mulți afectați de Harvey duceau lipsă.
Mai mult, în august, Casa Albă a anulat standardele de construcție care ar fi forțat Houston să reconstruiască proiecte de infrastructură finanțate federal — drumuri, spitale, locuințe publice și altele asemenea — situate în zone predispuse la inundații, într-un mod mai dur, mai înalt și mai rezistent. Potrivit Bloomberg Businessweek, guvernul federal a cheltuit 322 de miliarde de EUR pentru recuperarea după dezastre doar în ultimul deceniu. Fără standarde de construcție mai puternice, această cifră va crește, fără îndoială.
„Simplificarea” a fost motivul invocat pentru anularea Standardului Federal de Management al Riscului la Inundații din era Obama, care încă nu intrase în vigoare și se bucura de sprijin bipartizan, în special din partea grupurilor de mediu și a organizațiilor de supraveghere a contribuabililor. Asociația Națională a Constructorilor de Case este unul dintre puținele grupuri care au sărbătorit anularea standardului, pe care îl considerau o sursă de creștere a costurilor pentru dezvoltatorii imobiliari și industria construcțiilor.
„Acest proces de autorizare suprareglementat este o rană masivă, auto-provocată țării noastre — este rușinos — refuzând poporului nostru investiții atât de necesare în comunitatea lor,” a spus Trump într-o conferință de presă acum notorie, ținută la Trump Tower pe 15 august, cu 10 zile înainte ca uraganul Harvey să lovească Coasta Golfului.
Cu toate acestea, Washington Post relatează că, în urma lui Harvey, administrația ia acum în considerare instituirea unor cerințe federale de construcție care ar fi izbitor de similare cu cele pe care tocmai le-a eliminat.
Scrie Post:
Această potențială schimbare de politică subliniază măsura în care realitatea furtunii din această săptămână s-a ciocnit cu efortul oficialilor Trump de a răsturna politicile președintelui Barack Obama și reprezintă o recunoaștere izbitoare din partea unei administrații sceptice față de schimbările climatice că guvernul trebuie să ia în calcul schimbările meteorologice în unele dintre politicile sale majore de infrastructură.
Cu Congresul acum înapoi în sesiune, mii de proprietari de case afectați de inundații și vulnerabili la inundații din Texas, Louisiana și dincolo de acestea așteaptă cu sufletul la gură să se decidă soarta numeroaselor programe federale de prevenire și ajutor în caz de dezastre, menite să îi protejeze — și pe contribuabilii obișnuiți care plătesc factura după dezastre majore.
‘Ceea ce am făcut nu a funcționat …’
Cu viitorul celor mai cruciale programe de atenuare a dezastrelor ale FEMA în balanță, rămâne o întrebare mai largă: va schimba Harvey modul și locul în care americanii — în special texanii — își construiesc casele?
Așa cum a explorat recent Bloomberg, schimbări — în mare parte de atitudine — la fel de mari ca statul însuși vor trebui să aibă loc în Texas, care este unul dintre cele doar patru state de-a lungul coastelor Atlanticului și Golfului care nu au coduri de construcție obligatorii la nivel de stat. De asemenea, nu există un program la nivel de stat care să licențieze oficialii din construcții.
La fel ca în cel mai mare oraș al său, care, pentru a cita Bloomberg Businessweek, a adoptat o abordare „crește întâi, pune întrebări mai târziu”, birocrația și reglementările sâcâitoare sunt în mare parte evitate în statul Lone Star. (Deciziile privind clădirile rezidențiale sunt lăsate la latitudinea orașelor; majoritatea reflectă statul și optează pentru coduri de construcție a caselor care sunt laxe sau inexistente.)
Chiar și Jerry Garcia, un constructor de case din Corpus Christi care adoptă o abordare „peste cod” pentru propriile sale proiecte, nu crede că toți constructorii din Texas ar trebui să fie supuși unor coduri obligatorii. „Trebuie să găsești acel mediu, pentru a construi locuințe la prețuri accesibile”, spune el pentru Bloomberg.
Sam Brody, un rezident din Houston și expert în atenuarea dezastrelor care predă la Texas A&M; University din Galveston, consideră că clădirile noi — și chiar și cele vechi — ar trebui ridicate pe piloni și că orașul ar trebui să se concentreze pe tehnici verzi de amortizare a inundațiilor, cum ar fi conservarea zonelor umede și crearea de iazuri de detenție a apelor pluviale. Majoritatea infrastructurii de control al inundațiilor construită până în prezent în comitatul Harris și în împrejurimi a fost de natură „gri”. Adică, regiunea metropolitană betonată este dotată cu canale și conducte de beton care drenează apa de inundații, dar nu o absorb.
„Ceea ce am făcut nu a funcționat”, spune Brody pentru Bloomberg. „Întrebarea este, ce altceva se poate face? Continuăm să dezvoltăm și să punem oamenii în pericol, sau avem nevoie de o schimbare de mentalitate?”
Potrivit unui raport serios din 2016 publicat de Texas Tribune și ProPublica, șeful acum pensionat al Districtului de Control al Inundațiilor din Comitatul Harris (HCDCD), Mike Talbott, a fost rezistent la astfel de schimbări de mentalitate.
Pe parcursul mandatului său de 18 ani ca director executiv al agenției, Talbott a fost de părere că dezvoltarea haotică nu sporea riscurile de inundații în întregul comitat și că nu exista niciun beneficiu în conservarea zonelor umede, o noțiune pe care a numit-o „absurdă”. El s-a opus, de asemenea, luării în considerare a schimbărilor climatice în planurile de protecție împotriva inundațiilor ale comitatului și i-a numit pe oamenii de știință și pe alții care militau pentru conservarea zonelor umede „anti-dezvoltare”.
„Ei au o agendă”, a spus Talbott. „Agenda lor de a proteja mediul înconjurător trece peste bunul simț.” ProPublica notează că succesorul său împărtășește în mare parte aceleași vederi.
Nu toți oficialii sunt rezistenți la discuțiile exploratorii despre cum să se meargă mai departe fără a încălca abordarea relaxată și permisivă a Texasului în ceea ce privește utilizarea terenurilor și codurile de construcție.
„Discuția trebuie să înceapă”, a declarat pentru Bloomberg Todd Hunter, avocat și membru al Camerei Reprezentanților din Texas din Districtul 32, care include orașul Corpus Christi, devastat de Harvey și fără coduri de construcție rezidențială. „Trebuie să ne uităm la locurile unde se construiesc structuri.”
În cele din urmă, expansiunea urbană și reglementările laxe de zonare care au dat naștere acesteia nu sunt singurele vinovate pentru distrugerile provocate de Harvey. Doar Harvey este de vină. Dar, pentru a ne proteja de furtuni minore, moderate și de dimensiunea lui Harvey în viitor, Orașul Fără Limite ar trebui să ia în considerare unele limite — oricât de dureros de ne-texan ar fi — și idei noi atunci când va începe reconstrucția.
