Este cea mai bună mâncare reconfortantă, rapidă și ieftină, un luptător în lupta împotriva risipei alimentare. Nu-mi pot imagina viața fără ea.
Aveam zece ani când am făcut supă de legume pentru prima dată, iar experiența m-a impresionat atât de mult încât am scris despre asta în jurnalul meu:
Poate că nu pare mare lucru, dar pentru mine a fost o chestiune importantă. Îmi amintesc ziua aceea clar. Era în timpul vacanței de Crăciun și mama era ocupată să curețe camera pe care o împărțeam cu sora mea pentru a face loc noilor cadouri. M-a trimis să fac prânzul și mi-a strigat instrucțiunile de la etaj. Eram un bucătar reticent, dar când oala aceea de supă a fost în sfârșit servită, atât de savuroasă și satisfăcătoare, a fost ca și cum aș fi descoperit un truc magic. M-a uimit faptul că acele ingrediente de bază se puteau transforma în asta! Am devenit dependentă.
Lecția pe care mi-a predat-o mama acum mulți ani și pe care am exersat-o și îmbunătățit-o de nenumărate ori în anii următori este că rețeta nu contează când vine vorba de supă. Folosești ce ai la îndemână și, atâta timp cât urmezi o formulă de bază, vei avea o oală excelentă de supă la final.
Nu văzusem niciodată formula scrisă până în această săptămână, când am dat peste un articol pe Food52 despre cum să faci supe rapide și ușoare în mai puțin de 30 de minute. Acolo, formula supei a fost dezvăluită în toată splendoarea sa simplă, iar amintirile primei mele experiențe de preparare a supei mi-au revenit în minte. Iată formula, preluată aparent din How to Cook without a Book (publicată pentru prima dată în 2001, la câțiva ani după epifania mea legată de supă).
Brinda Ayer scrie: „Tehnica este, de asemenea, simplă: Călești o ceapă până se înmoaie, adaugi restul ingredientelor, aduci la fierbere, gătești timp de aproximativ 20 de minute și servești.”
Da, cam asta e. Tehnica mea a evoluat, iar acum adaug aromatice împreună cu ceapa, de obicei o cantitate surprinzătoare de usturoi și/sau ghimbir (dacă este o supă curry). Proteina animală este opțională și cel mai bine se călește înainte sau împreună cu ceapa dacă este crudă, sau se adaugă la final dacă este pre-gătită (cum ar fi resturi de curcan și pui). Uneori îmi place să fierb cârnați în zeamă și să îi tai ulterior; aceștia infuzează supa cu o aromă bogată.
În ceea ce privește carbohidrații, nu renunțați la ei și nu vă fie teamă să îi combinați. Sunt umplutura, corpul, textura din gură. Îmi plac năutul, fasolea albă, fasolea roșie, cartofii albi tăiați cuburi, orzul, cușcușul, bucățile mici de paste sau orezul rămas adăugat la final care se înmoaie instantaneu.
Roșii sau fără roșii? Ah, dilema eternă. Sunt un fan al roșiilor, măcar și pentru că pare să facă o supă mai consistentă și caut mereu modalități de a satisface apetitul insațiabil al copiilor mei fără fund. Se potrivește bine cu pastele mici și fasolea (gândiți-vă la minestrone, supa mea preferată dintotdeauna).
Susțin că o supă este la fel de bună pe cât este de bună calitatea fondului de supă. Este de preferat să îl faci singur. Folosește un slow cooker dacă nu ai răbdare să supraveghezi o oală care fierbe. Iar dacă nu ai fond de supă, făcut în casă sau cumpărat, maschează lipsa de aromă cu condimente. Fă o supă picantă de dovleac butternut cu curry, lapte de cocos și coriandru și poate nimeni nu va observa…
Dacă nu ați descoperit încă minunile supei, vă îndemn cu tărie să o faceți. Este mâncarea reconfortantă perfectă pentru anotimpurile reci și se face rapid. Nu există o modalitate mai bună de a folosi resturile rătăcite și legumele ofilite uitate în fundul compartimentului pentru legume. Este un instrument puternic în lupta împotriva risipei alimentare și cea mai bună cină frugală. Ar trebui să mâncăm cu toții mai multă supă.
