În fiecare iarnă predau Design Sustenabil studenților de la Facultatea de Arte și Comunicare a Universității Ryerson, majoritatea studenți de la Școala de Design Interior Ryerson. Aceasta este o sinopsis a prelegerii mele despre Lecțiile de Design de la Covid-19, dintre care unele rezumă alte postări de pe PlanetaNoastra.
Predarea în acest an a fost în întregime virtuală, iar pentru cursul tradițional de tip prelegere – unde un tip alb mai în vârstă ca mine stă în fața clasei și doar vorbește – bănuiesc că pandemia a fost un eveniment de extincție, că a schimbat lucrurile pentru totdeauna.
În multe privințe, a fost o experiență minunată; în fiecare săptămână pot invita vorbitori din întreaga lume. Studenți se conectează din Copenhaga, Bali și Beijing. Aproximativ de două ori mai mulți studenți se prezintă de fapt față de clasa fizică, și pun de zece ori mai multe întrebări prin funcția de chat decât au făcut vreodată la prelegeri. Lucrările pe care le-au produs sub formă de prezentări scurte sunt de înaltă calitate.
Cu toate acestea, toți sunt sub mare stres, au dificultăți în a respecta termenele limită, deoarece cursurile lor de studio cu Zoom sunt epuizante, și le lipsesc toate celelalte lucruri care fac Universitatea o experiență atât de importantă. De aceea este probabil ca studenții să se întoarcă în campus pentru interacțiune socială și cursurile de studio, dar prelegerea clasică pentru sute de studenți ar putea rămâne virtuală. Vom trăi într-o lume hibridă, cu un picior în realitate și celălalt în virtual.
Casa hibridă, sănătoasă
Anul trecut, când COVID-19 ne-a trimis pe toți acasă, sfatul din partea comunității epidemiologice și medicale era că virusul se transmitea în mare parte prin picături care se așezau pe suprafețe. Aceasta a început panica separării la 1.8 metri, ecranele de plastic, dezinfectarea non-stop și spălarea nesfârșită a mâinilor.
Inginerii care au studiat modul în care aerul se deplasează de fapt în clădiri au început să se plângă în jurul lunii aprilie că lucrurile nu funcționau așa în viața reală, dar a durat până în ianuarie 2021 înainte ca Centrul pentru Controlul Bolilor să recunoască în sfârșit dovezile că boala este transmisă ca aerosol, că se deplasează foarte mult ca fumul de țigară pe care îl poți mirosi într-o cameră mult mai departe de 1.8 metri, și că soluția la poluarea cu COVID este diluția, prin ventilație mecanică și naturală și filtrare mult mai agresive. Nivelurile de dioxid de carbon au fost recunoscute ca o măsură proxy pentru aerul proaspăt.
Aceasta a schimbat semnificativ prioritățile de design; sunt mai puțin obsedat de chiuvetele de pe hol decât eram acum un an și mai preocupat de ventilație. Acum o sută de ani, înainte de aerul condiționat (și când oamenii dormeau cu ferestrele deschise tot anul), fiecare cameră avea ferestre în colțurile opuse pentru a promova ventilația transversală; ar trebui să readucem acest lucru, și să insistăm și pe un sistem de ventilație mecanică adecvat cu filtre bune MERV13 într-o locație ușor accesibilă, și un recuperator de căldură.
În locuințele multifamiliale și apartamente, ar trebui să învățăm de la Montreal și să facem mai multe pasaje exterioare și mai multe locuințe de tip ‘missing middle’ în loc de clădiri înalte.
Dar adevărata problemă va fi cum va funcționa de fapt locuința în ceea ce va fi noul nostru stil de viață hibrid, cu atât de mulți oameni lucrând de acasă o mare parte din timp. Astăzi trăim mult ca în anii 1930 în apartamente, cu toată lumea îngrămădită în bucătărie, datorită planului deschis și a bucătăriei cu spațiu de luat masa.
Cu adevărat, cât de diferită este fotografia din anii 1930 față de fotografia stock de aici, în afară de faptul că ziarul s-a transformat într-un computer. Este probabil ca oamenii să aibă nevoie de puțin mai mult spațiu, și ca tot acesta să fie multifuncțional și transformabil. Oamenii vor avea nevoie de un loc decent pentru a lucra, cu un fundal potrivit pentru Zoom, iar blatul din bucătărie nu este acel loc. Așa cum a notat arhitectul Eleanor Joliffe într-o postare anterioară despre tendințele de design pentru 2021:
Biroul hibrid, sănătos
Încă din 2010, Seth Godin a scris în Adio birou:
Primul birou colaborativ faimos a fost Cofetăria Edward Lloyd, unde oamenii veneau să cumpere și să vândă asigurări maritime. A crescut devenind birourile Lloyd’s of London. Astăzi, biroul se transformă înapoi într-o cofetărie, un loc unde mergi pentru a avea întâlniri; în restul timpului, oamenii ar putea lucra acasă sau în spații de co-working locale sau birouri satelit, pentru a menține densitatea populației biroului mai mică și pentru a reduce costurile de cazare.
Acesta este noul „birou hibrid”; Jena McGregor scrie în Washington Post despre cum angajații vor petrece cel puțin câteva zile pe săptămână la birou, dar va fi diferit:
Trecerea la un model hibrid poate reduce semnificativ amprenta de carbon a unei companii, deși Watershed, o nouă companie care măsoară acest lucru, notează că aceasta mută de fapt carbonul și îl scoate din bilanțul companiei, la fel cum face atunci când mută birourile angajaților la casele lor. Dacă oamenii își împachetează lucrurile și se mută în suburbii, poate înrăutăți lucrurile și mai mult.
Biroul hibrid sănătos va avea probabil mai mult spațiu pe persoană, o ventilație mai bună, băi mai mari și va fi format în mare parte din săli de ședințe care sunt foarte bine echipate pentru a face angajații de la distanță să se simtă parte din echipă. S-ar putea chiar să ne facem ședințele pe Zoom direct din sala de conferințe, astfel încât toată lumea să fie pe grila Zoom, sau să avem camere individuale integrate în masa de conferințe. Nu va mai fi doar un speakerphone în mijlocul mesei.
Cartierul hibrid, sănătos
Un articol din Financial Times a notat că o „trecere permanentă la munca hibridă, în care angajații de birou operează o mare parte din timp de acasă, ar putea duce la eșecuri pe scară largă ale afacerilor de servicii din centrele orașelor, cum ar fi cofetăriile și chioșcurile de ziare”. Acest lucru este probabil adevărat, dar oamenii tot își doresc probabil o revistă și să iasă din casă pentru o cafea. Este probabil ca toate acestea să se mute în cartierele unde locuiesc angajații, revitalizându-le, re-energizându-le și reinventându-le ca un adevărat oraș de 15 minute, unde poți obține tot ce ai nevoie pe o rază de câteva blocuri. Sharon Wood de la Public Square descrie o viziune a acestuia:
Multe dintre vitrinele abandonate și goale s-ar putea transforma în spații de co-working, la fel ca Lokaal, la colț de unde locuiesc eu. Am scris anterior:
Cu mai puțini oameni care fac naveta cu mașina spre centrul orașului, s-ar putea elibera spațiu pentru a construi piste de biciclete separate adecvate, așa cum fac în Montreal, chiar și pe străzile unde nu pare să fie nevoie de ele.
Arhitectul John Massengale arată diferența în o sută de ani la intersecția Lexington și 89th Street din New York City, unde au înlăturat scările exterioare, au umplut puțurile de lumină, au lărgit străzile și mai târziu le-au făcut cu sens unic. El scrie:
„Poate că proprietarii caselor s-au urcat în mașini și au plecat să-și găsească locuințe noi în suburbii. Asta au făcut mulți newyorkezi când orașul a convertit bulevardele largi, numerotate din Manhattan, cum ar fi Third Avenue, în artere cu sens unic. Urbanismștii le numesc ‘canale auto’, deoarece fac mai ușor fluxul traficului în și din oraș – până când toți suburbaniticii care vin blochează drumurile cu ceea ce este cunoscut drept trafic ‘indus’. Și nimeni nu vrea să locuiască pe un canal auto blocat.”
Aceste tipuri de lucruri pot fi reversate. Așa cum notează Massengale: „Avem nevoie de străzi urbane pentru oameni, străzi frumoase unde oamenii vor să iasă din mașini și să se plimbe.” Nu doar să se plimbe, ci să facă cumpărături, să ia masa și chiar să lucreze.
Acesta este idealul orașului hibrid, sănătos, de 15 minute. Este una dintre oportunitățile pe care le avem de a schimba modul în care trăim și lucrăm într-un nou stil de viață hibrid, sănătos.
