Problema fundamentală era, din nou, faptul că nu era nicăieri unde să o plasez. Mini-casa este legal un vehicul recreațional, o remorcă, iar remorcile merg în parcuri. Oamenii care admiră casele prefabricate verzi și moderne nu înțeleg parcurile de rulote, iar cei care locuiesc în parcuri de rulote râd de prețul de 125.000 EUR pentru 34 m². Am petrecut mult timp încercând să conving dezvoltatorii că afacerea trebuia să facă ce a făcut Toyota: să creeze o nouă marcă de lux, un Lexus al parcurilor de rulote. Am pregătit planuri de afaceri nesfârșite, arătând că exista o piață uriașă pentru case mici, verzi, sănătoase în medii verzi, sustenabile și că modelul de parc de rulote, unde deții unitatea și închiriezi terenul, avea atât de mult sens.
Am rămas fără vânzări (surpriză! toată lumea a crezut că este prea mică și prea scumpă), fără parcuri verzi de rulote, cu o mini-casă depozitată și mi-am încheiat cariera în prefabricate pentru a deveni scriitor full-time la PlanetaNoastra.
Între timp, pe malul lacului Ontario, la Brighton, Ontario, un proprietar de parc și hotel mic discuta cu designerul mini-casei, Andy Thomson, și cu firma cu care lucra, Altius Architecture, care a continuat să dezvolte miniCasa și conceptul lor de „eco-parcuri”, pe care le numesc „o reinvenție completă a cartierului planificat”. Curând a fost instalat un nou drum, împreună cu un sistem de tratare a apelor uzate „umed artificial” pentru un nou eco-parc din pădure.
Am fost încântat să fiu rugat să plasez mini-casa acolo ca locuință demonstrativă principală și, după cinci ani, să pot sta efectiv în ea și să mă bucur de ea. Puteți și voi la Timberhouse.
Am fost întotdeauna convins că există o piață reală pentru case prefabricate mici, verzi, sănătoase; acum cealaltă parte a ecuației, unde merg, este rezolvată cu „eco-parcul”. A durat mult mai mult decât credeam, dar în sfârșit se întâmplă.
