Acum câțiva ani mă plângeam de un plan de a imprima 3D case pentru comunitățile cu venituri mici din America de Sud, iar @SheRidesABike a răspuns pe Twitter:
Hiperloopismul, bazat pe conceptul Hyperloop al lui Elon Musk, este cuvântul perfect pentru a defini o tehnologie nouă și neconfirmată despre care nimeni nu este sigur că va funcționa, care probabil nu este mai bună sau mai ieftină decât metodele actuale și care este adesea contraproductivă și folosită ca o scuză pentru a nu face nimic. M-am gândit din nou la acest lucru când Elon Musk a anunțat recent că va oferi un premiu de 100 de milioane de dolari pentru cea mai bună tehnologie de captare a carbonului:
Săptămâna a trecut fără alte detalii, așa că am decis să nu mai aștept pentru a discuta din nou despre hiperloopism în termeni de captare și stocare a carbonului (CCS) sau, așa cum este cunoscut acum, captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS), pe măsură ce oamenii încearcă să găsească o modalitate de a face ceva util cu tot acel CO2.
Elon Musk a făcut și continuă să facă lucruri uimitoare pe pământ și în spațiu, dar Hyperloop nu este unul dintre ele; este o idee pe care a aruncat-o în 2013 și care a fost preluată de alții. Allison Arieff a descris-o cel mai bine ca fiind „noua iubită misterioasă a transporturilor – misterioasă, neîncărcată, incitantă, scumpă. Un factor imprevizibil cu potențial. Dar are potențial pe termen lung? Asta rămâne de văzut.” A scris asta în 2016 și continuăm să auzim că este chiar după colț, pe drum, dar încă rămâne de văzut.
Acum, Musk aruncă o altă idee cu CCUS, investind 1/1850 din averea sa actuală în acest premiu. Dar CCUS seamănă foarte mult cu Hyperloop sau cu mașina autonomă; nu este vorba despre tehnologie, ci despre menținerea status quo-ului.
CCUS permite companiilor petroliere să continue să foreze și să producă; CCUS le permite să capteze CO2 din emisiile mașinilor, CO2 din gazele naturale pentru a putea vinde hidrogen albastru, ne permite să continuăm să facem ceea ce facem fără a face schimbări și sacrificii majore. Companiile petroliere sunt mari susținători ai acestuia; așa cum a scris Kate Aronoff în TNR:
De ce Elon Musk oferă un cadou de 100 de milioane de dolari companiilor petroliere îmi scapă, dar rămâne faptul că CCUS, la fel ca hiperloopismul în general, este dușmanul unei economii cu consum redus de energie și emisii scăzute de carbon. Nici măcar nu trebuie să existe; promisiunea sa singură împiedică progresul, la fel cum Hyperloop și mașinile autonome au fost folosite ca scuze pentru a nu investi în transportul public și trenuri. (Vezi Hyperloop muncește din greu, distrugând taxele și investițiile publice.) Ne împiedică să căutăm alternative, la fel cum Kris de Decker spune că au făcut politicile de eficiență energetică:
CCUS marginalizează și alternativele mai sustenabile. Michael Burchert crede că a câștigat premiul cu construcția sa din baloți de paie care blochează CO2 în pereții clădirilor sale. Mulți alții doar postează poze cu copaci și spun că vor accepta PayPal.
Faptul este că știm cum să rezolvăm problemele și să rezolvăm această problemă, cum să reducem dramatic atât emisiile de carbon încorporate, cât și cele operaționale. Știm cum să construim clădiri din lemn și paie, cum să transportăm oamenii electric cu biciclete, transport public, trenuri și chiar mașini. Știm cum să construim comunități, orașe mici și orașe unde rar este nevoie să folosiți o mașină. Știm cum să alimentăm toate acestea cu energie cu emisii scăzute și zero de carbon.
Pur și simplu nu vrem. Nu este convenabil. Nu este o alegere pe care vrem să o facem. Dar dacă avem CCUS, nu trebuie să schimbăm nimic, putem pur și simplu să aspirăm tot acel CO2 din aer.
Elon ex machina
Am scris odată într-o postare arhivată că „Hiperloopismul este religia zilei, iar Elon Musk va rezolva totul.” Ceea ce avem acum este o formă de deus ex machina – zeul din mașină. Un artificiu narativ dezvoltat de Eschil, care lansa un actor pe scenă cu o macara. Merriam-Webster îl definește ca fiind situația în care „o problemă aparent insolubilă dintr-o poveste este brusc și abrupt rezolvată de un eveniment neașteptat și improbabil.”
Hiperloopismul ne aduce CCUS, un artificiu narativ, Elon ex machina, care ar putea rezolva totul. Și cine știe, cu un premiu atât de mare, cineva ar putea veni cu o tehnologie care nu necesită cantitatea vastă de energie pe care o cer sistemele CCUS actuale. Și poate că nu va necesita, așa cum a notat un studiu, „o mobilizare masivă și o deviere a resurselor materiale, umane și energetice”, ca să nu mai vorbim de ani de zile pentru a construi infrastructura.
Cred că totul este o diversiune. Un mod de a evita alegerile grele, dar nu ar trebui să subestimăm niciodată pe Elon Musk. Cine știe, s-ar putea să cumpere tot acel CO2 și să-l transforme în combustibil pentru rachete și să ne ducă pe Marte. Nu voi arăta stupid atunci?
Din câte știu, meritul pentru inventarea cuvântului „hiperloopism” ar trebui să-i revină lui Matthew Yglesias, care a scris Problema cu hiperloopismul în 2013.
