Cum au sculptat oamenii preistorici piatra în forme și sculpturi complexe sau au mutat bolovani care cântăresc până la 30 tone și i-au suprapus, chiar înainte de inventarea roții, este unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei umane. Anumite repere antice din lume ridică vechea întrebare: „cum a ajuns asta aici?” — și la fel de derutantă: „de ce?” Poate că secretele lor vechi de secole le fac și mai atractive.
De la celebrele statui moai de pe Insula Paștelui la Stonehenge din Anglia și giganticele capete Olmece din Mexic, iată opt structuri cu origini misterioase care continuă să pună pe jar experții chiar și în epoca modernă.
Nan Madol
În națiunea din Pacificul de Sud, Micronezia, Nan Madol este un oraș impunător de piatră, situat deasupra unui recif de corali într-o lagună adiacentă insulei Pohnpei. O rețea de „canale” naturale conectează diferitele insulițe ale acestui complex antic. Datarea cu carbon plasează cele mai timpurii așezări din zonă în jurul anului 1200 e.n., deși unele descoperiri arheologice sugerează că oamenii trăiau pe Pohnpei acum mai bine de 2.000 de ani.
Puține lucruri sunt cunoscute despre structurile monolitice din Nan Madol. Blocurile mari de piatră din care sunt compuse sunt prea grele pentru a fi fost mutate fără ajutor mecanic. Există multe teorii și mituri despre originile lor, inclusiv legende locale care implică magie neagră și ipoteze despre o „rasă pierdută” venită de pe un continent dispărut acum. Există, de asemenea, teorii mai credibile (dar neprobate) care sugerează că Nan Madol a fost un complex regal menit să țină elitele insulei separate de oamenii de rând.
Skara Brae
Situat pe Insulele Orkney din Scoția, clădirile asemănătoare unor movile din Skara Brae, o așezare neolitică, se află într-o stare excelentă, considerând că se crede că sunt mult mai vechi decât Marea Piramidă din Egipt. Cele mai multe estimări le plasează la o vechime de 5.000 de ani. Așezarea a fost numită „Pompeii scoțian” deoarece a rămas aproape intactă în ciuda abandonului îndelungat. Nisipul adus de vânt din dunele de coastă ale insulelor Orkney a conservat-o fără efort.
Cele opt locuințe din Skara Brae și pasajele oferă acum oamenilor de știință o perspectivă excelentă asupra vieții scoțiene în perioada neolitică, dar istoria sitului rămâne un mister. Rămășițe umane, sculpturi și un cap de taur au fost descoperite într-o clădire izolată de restul complexului, inspirând teorii despre ritualuri religioase antice. De asemenea, este incert dacă extinderea dunelor sau un eveniment catastrofal a determinat locuitorii să abandoneze satul acum mai bine de 4.000 de ani.
Turnul Newport
Turnul Newport este o clădire circulară din piatră în Newport, Rhode Island. Cea mai realistă teorie care explică scopul său timpuriu este că a servit drept bază pentru o moară de vânt construită în secolele al XVI-lea sau al XVII-lea de unii dintre primii coloniști europeni din SUA. Cu toate acestea, unii oameni emit ipoteza că este cu câteva sute de ani mai vechi decât se crede în mod obișnuit și că oferă dovezi că altcineva decât Columb a pus piciorul pentru prima dată în Lumea Nouă.
Datarea cu carbon a fundației și excavațiile din zonele înconjurătoare par să susțină ipoteza morii de vânt. Cu toate acestea, există și speculații că turnul ar fi fost un fel de observator, deoarece ferestrele sale se aliniază cu diferite poziții ale stelelor și ale lunii, plus soarele în timpul solstițiului de vară. Aceste caracteristici ciudate au dus la teorii despre vikingi, marinari chinezi și chiar că Cavalerii Templieri ar fi fost responsabili pentru construcția turnului.
Moai de pe Insula Paștelui
Statuile cu capete uriașe, numite moai, de pe Insula Paștelui (cunoscută și sub numele de Rapa Nui) din Chile, au fost sculptate și ridicate de locuitorii insulei între anii 1000 e.n. și a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Puține lucruri sunt cunoscute despre cum au fost sculptate și mutate fără ajutorul echipamentelor moderne, având în vedere că cea mai grea cântărește aproximativ 82 tone.
Deoarece statuile seamănă cu cele găsite în alte părți ale Polineziei, ele ar putea reprezenta strămoșii clanurilor insularilor. Primii marinari europeni care au ajuns în Rapa Nui au găsit o civilizație în dezorganizare, puținii nativi supraviețuitori fiind fie bolnavi, fie înfometați. Aceste întâlniri timpurii au arătat puține dovezi ale unei societăți suficient de avansate pentru a sculpta și transporta moai.
După analiza locațiilor moai, totuși, oamenii de știință au stabilit că aceștia au fost plasați strategic lângă acvifere subterane și zone cu apă subterană dulce. Faptul că beau apă contaminată ar explica de ce atâția au pierit până la sosirea coloniștilor europeni.
Capetele colosale olmece
Sculptate din bolovani colosali de bazalt, aceste statui în formă de cap sunt mult mai vechi decât mai faimoasele moai din Rapa Nui. Găsite în toată zona centrală a civilizației olmece, de-a lungul coastei Caraibelor, atât în Mexic, cât și în Guatemala, multe dintre capete sunt remarcabil de bine conservate și destul de realiste. Ele poartă trăsături distincte încă vizibile la descendenții din America Centrală ai olmecilor.
Fiecare cap este sculptat dintr-un singur bolovan, cel mai mic exemplu cântărind șase tone, iar cel mai mare (un cap neterminat) depășind 50 tone. Metodele de transport a acestor bolovani rămân neclare, iar capetele găsite în zone diferite au caracteristici ușor diferite, susținând teoria că au fost modelate după persoane reale.
Aceste sculpturi sunt printre singurele indicii despre povestea civilizației olmece, care a intrat într-un declin abrupt și a dispărut practic acum mai bine de 2.000 de ani.
Stonehenge
Stonehenge, din Wiltshire, Anglia, este o altă structură misterioasă de renume mondial. Arheologii cred că inelul de stâlpi de piatră cu lespezi masive așezate deasupra a fost ridicat acum între 4.000 și 5.000 de ani.
Nu există fapte concrete despre scopul său, dar mulți cred că este cumva religios, iar descoperirea rămășițelor umane susține teoria că a fost folosit ca loc de înmormântare. Teoria cea mai larg acceptată este că Stonehenge a fost un sit religios cu multiple scopuri, pentru înmormântare și venerarea strămoșilor sau zeităților. Partea central-sudică a Angliei, unde este situat Stonehenge, era dens populată în timpul Epocii Neolitice, și numeroase movile funerare și artefacte au fost găsite acolo.
Experții au confirmat că pietrele mai mari, fiecare cântărind până la 30 tone, provin din Marlborough Downs, la aproximativ 32 de kilometri distanță, iar pietrele mai mici au venit din sud-vestul Țării Galilor. Încă nu este clar cum au fost transportate.
Georgia Guidestones
Nu toate siturile misterioase au origini antice. Una dintre cele mai ciudate structuri din SUA există doar de câteva decenii. Situată în zona rurală a comitatului Elbert din nord-estul Georgiei, cele șase Georgia Guidestones (cinci ziduri de piatră verticale cu o lespede superioară asemănătoare cu cea de la Stonehenge) au fost ridicate de contractori sub îndrumarea și finanțarea unei părți anonime.
Zece linii directoare sunt enumerate în opt limbi pe suprafața pietrelor. Această listă criptică — deși nu neapărat religioasă — a fost comparată cu Cele Zece Porunci, dar poate pentru o perioadă post-apocaliptică. O mică placă lângă structura principală poartă inscripționată dimensiunea și alinierea astronomică a pietrelor, plus fraza: „Acestea să fie pietre călăuzitoare pentru o Epocă a Rațiunii”.
Firește, pietrele au inspirat o multitudine de teorii conspiraționiste. Unii au subliniat că „poruncile” sunt în concordanță cu învățăturile diferitelor societăți secrete din întreaga lume.
Pumapunku
Pumapunku (uneori scris ca două cuvinte: Puma Punku) este un templu vechi de 1.500 de ani care face parte din siturile arheologice mai mari Tiwanaku din vestul Boliviei. Poziționate lângă faimosul Lac Titicaca, pietrele sunt în centrul unuia dintre cele mai intrigante mistere istorice din America de Sud. Ele sunt așezate cu precizie, iar sculpturile geometrice sunt extrem de precise. Rectitudinea tăierii este similară cu cea obținută în vremurile moderne cu ajutorul laserelor și echipamentelor computerizate.
Calitatea măiestriei a dus la diverse teorii. Unii atribuie pietrele extratereștrilor, iar alții unei societăți super-avansate care a dispărut după un fel de eveniment catastrofal. Teorii mai rezonabile despre Pumapunku includ ideea că pietrele nu erau naturale, ci făcute folosind un fel de beton și matrițe. Alții sugerează că meșterii antici erau pur și simplu extrem de pricepuți și au folosit metode pe care istoricii și arheologii nu le-au descoperit încă.
