Mediul natural a fost un element strategic al războiului încă de când prima piatră a fost aruncată de primul om al peșterilor. Se spune că armatele din Roma antică și Asiria, pentru a asigura capitularea totală a dușmanilor lor, au semănat sare pe terenurile agricole ale adversarilor, făcând solul inutilizabil pentru agricultură – o utilizare timpurie a erbicidului militar și unul dintre cele mai devastatoare efecte ale războiului asupra mediului.
Dar istoria oferă și lecții despre războiul eco-sensibil. Biblia, în Deuteronomul 20:19, oprește mâna războinicului pentru a minimiza impactul războiului atât asupra naturii, cât și asupra oamenilor deopotrivă:
Războiul și mediul: am avut noroc până acum
Războiul se desfășoară diferit astăzi, desigur, și are un impact asupra mediului mult mai răspândit și care durează mult mai mult. „Tehnologia s-a schimbat, iar efectele potențiale ale tehnologiei sunt foarte diferite”, spune Carl Bruch, director de programe internaționale la Environmental Law Institute din Washington, D.C.
Bruch, care este și coautor al cărții „Consecințele de mediu ale războiului: perspective legale, economice și științifice”, menționează că războiul modern, chimic, biologic și nuclear, are potențialul de a provoca distrugeri ecologice fără precedent pe care, din fericire, nu le-am văzut – încă. „Aceasta este o mare amenințare”, spune Bruch.
Dar, în unele cazuri, armele de precizie și alte progrese tehnologice pot proteja mediul prin țintirea instalațiilor cheie, lăsând alte zone relativ nevătămate. „Ai putea susține că aceste arme au capacitatea de a minimiza daunele colaterale”, spune Geoffrey Dabelko, consilier principal al Programului privind Schimbările de Mediu și Securitatea la Centrul Woodrow Wilson pentru Savanți din Washington, D.C.
Impactul războiului astăzi este local
Războiul de astăzi are loc, de asemenea, rar între națiuni independente; mai des, conflictele armate izbucnesc între facțiuni rivale în cadrul unei națiuni. Aceste războaie civile localizate, potrivit lui Bruch, sunt de obicei în afara sferei tratatelor internaționale și a corpurilor de drept. „Conflictul intern este privit ca o chestiune de suveranitate – o chestiune internă”, spune el. Ca urmare, daunele asupra mediului, la fel ca încălcările drepturilor omului, au loc necontrolate de organizațiile externe.
Deși ciocnirile, conflictele armate și războiul deschis variază enorm în funcție de regiune și de armele folosite, efectele războiului asupra mediului implică de obicei următoarele categorii mari.
Distrugerea habitatului și refugiații
Poate cel mai faimos exemplu de devastare a habitatului a avut loc în timpul Războiului din Vietnam, când forțele americane au pulverizat erbicide precum Agent Orange asupra pădurilor și mlaștinilor de mangrove care ofereau acoperire soldaților de gherilă. Se estimează că au fost folosiți aproximativ 75,7 milioane de litri de erbicid, decimând circa 1,8 milioane de hectare în zonele rurale. Unele regiuni nu se așteaptă să se recupereze timp de mai multe decenii.
În plus, atunci când războiul provoacă mișcări masive de populație, impactul asupra mediului poate fi catastrofal. Despădurirea extinsă, vânătoarea necontrolată, eroziunea solului și contaminarea terenurilor și a apei cu deșeuri umane au loc atunci când mii de oameni sunt forțați să se stabilească într-o zonă nouă. În timpul conflictului din Rwanda din 1994, o mare parte a Parcului Național Akagera al acelei țări a fost deschisă refugiaților; ca urmare a acestui aflux de refugiați, populațiile locale de animale precum antilopa roan și elandul au dispărut.
Specii invazive
Navele militare, avioanele de marfă și camioanele transportă adesea mai mult decât soldați și muniții; plante și animale non-native pot, de asemenea, să fie transportate, invadând zone noi și eliminând speciile native în acest proces. Insula Laysan din Oceanul Pacific a fost odată casa unui număr de plante și animale rare, dar mișcările de trupe în timpul și după Al Doilea Război Mondial au introdus șobolani care aproape au eradicat cinteza Laysan și cârsteiul Laysan, precum și au adus iarba țepoasă (sandbur), o plantă invazivă care sufocă iarba nativă de care depind păsările locale pentru habitat.
Colapsul infrastructurii
Printre primele și cele mai vulnerabile ținte ale unui atac într-o campanie militară se numără drumurile, podurile, utilitățile și alte infrastructuri ale inamicului. Deși acestea nu fac parte din mediul natural, distrugerea stațiilor de epurare a apelor uzate, de exemplu, degradează sever calitatea apei regionale. În timpul luptelor din Croația din anii 1990, fabricile de produse chimice au fost bombardate; deoarece instalațiile de tratare a scurgerilor chimice nu funcționau, toxinele au curs în aval necontrolat până la încheierea conflictului.
Producție crescută
Chiar și în regiunile neafectate direct de război, producția crescută în industrie, agricultură și alte sectoare care susțin efortul de război poate provoca ravagii asupra mediului natural. În timpul Primului Război Mondial, foste zone sălbatice din Statele Unite au fost cultivate cu grâu, bumbac și alte plante, în timp ce suprafețe vaste de pădure au fost tăiate masiv pentru a satisface cererea din timpul războiului pentru produse din lemn. Lemnul în Liberia, petrolul în Sudan și diamantele în Sierra Leone sunt toate exploatate de facțiunile militare. „Acestea asigură un flux de venituri care este folosit pentru a cumpăra arme”, spune Bruch.
Practici de pământ pârjolit, vânătoare și braconaj
Distrugerea propriei patrii este un obicei de război vechi, deși tragic. Termenul „pământ pârjolit” se referea inițial la incendierea culturilor și clădirilor care ar putea hrăni și adăposti inamicul, dar acum este aplicat oricărei strategii distructive pentru mediu. Pentru a contracara trupele japoneze invadatoare în timpul celui de-al Doilea Război Sino-Japonez (1937–1945), autoritățile chineze au dinamitat un dig pe Fluviul Galben, înecând mii de soldați japonezi — și mii de țărani chinezi — în timp ce au inundat, de asemenea, milioane de kilometri pătrați de teren.
Similar, dacă o armată merge pe stomacul ei, cum se spune, atunci hrănirea unei armate necesită adesea vânătoarea animalelor locale, în special a mamiferelor mari care au adesea rate mai mici de reproducere. În războiul în curs din Sudan, braconierii care căutau carne pentru soldați și civili au avut un efect tragic asupra populațiilor de animale sălbatice din Parcul Național Garamba, chiar peste graniță, în Republica Democratică Congo. La un moment dat, numărul elefanților a scăzut de la 22.000 la 5.000, iar rinoceri albi au mai rămas doar 15 în viață.
Arme biologice, chimice și nucleare
Producția, testarea, transportul și utilizarea acestor arme avansate reprezintă poate cel mai distructiv efect unic al războiului asupra mediului. Deși utilizarea lor a fost strict limitată de la bombardamentul Japoniei de către armata S.U.A. la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, analiștii militari au îngrijorări serioase cu privire la proliferarea materialului nuclear și a armelor chimice și biologice. „Am fost foarte norocoși că nu am văzut devastarea pe care am fi putut-o vedea”, spune Bruch.
Cercetătorii indică utilizarea uraniului sărăcit (US) ca o tendință militară deosebit de periculoasă. US este un subprodus al procesului de îmbogățire a uraniului. Aproape de două ori mai dens decât plumbul, este valorificat în arme pentru capacitatea sa de a penetra blindajul tancurilor și alte apărări. Se estimează că 320 de tone de US au fost utilizate în Războiul din Golf din 1991; pe lângă contaminarea solului, experții sunt îngrijorați că soldații și civilii ar fi putut fi expuși la niveluri periculoase ale compusului.
Cum problemele de mediu duc la război
Deși efectele războiului asupra mediului pot fi evidente, mai puțin clare sunt modurile în care deteriorarea mediului în sine duce la conflict. Facțiunile din țările sărace în resurse, precum cele din Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est, au folosit istoric forța militară pentru câștig material; au puține alte opțiuni.
Bruch explică faptul că, odată ce începe conflictul armat, soldații și populațiile sub asediu trebuie să găsească surse imediate de hrană, apă și adăpost, astfel încât sunt forțați să-și adapteze gândirea la soluții pe termen scurt, nu la sustenabilitate pe termen lung.
Această disperare pe termen scurt duce la un cerc vicios de conflict, urmat de oameni care își satisfac nevoile imediate în moduri nesustenabile, aducând lipsuri și deziluzie, ceea ce duce apoi la mai mult conflict. „Una dintre principalele provocări este să rupem acest ciclu”, spune Bruch.
Poate războiul să protejeze natura?
Pare contraintuitiv, dar unii au argumentat că conflictele militare ajung adesea să conserve mediul natural. „Este una dintre constatările complet contrare așteptărilor”, spune Jurgen Brauer, Ph.D., profesor de economie la Augusta State University din Augusta, Georgia. „Cea mai bine conservată zonă din toată Coreea este zona demilitarizată, deoarece ai exclus activitatea umană”, spune el.
Alți cercetători au remarcat că, în ciuda cantităților masive de erbicide folosite în timpul Războiului din Vietnam, mai multe păduri s-au pierdut în acea țară de la sfârșitul războiului decât în timpul acestuia, din cauza comerțului în timp de pace și a căutării prosperității de către Vietnam. Cerul negru ca funinginea cauzat de incendiile de petrol din Kuweit în 1991 a oferit dovezi vizuale dramatice ale daunelor de mediu legate de război. Totuși, aceste incendii de petrol au ars într-o lună aproximativ cantitatea de petrol arsă de Statele Unite într-o singură zi.
„Pacea poate fi, de asemenea, dăunătoare”, spune Dabelko. „Ai unele dintre aceste răsturnări ironice.”
Dar experții se grăbesc să sublinieze că acesta nu este un argument în favoarea conflictului armat. „Războiul nu este bun pentru mediu”, adaugă Brauer, care este și autorul cărții „Războiul și natura: consecințele de mediu ale războiului într-o lume globalizată”.
Iar Bruch notează că războiul doar întârzie daunele de mediu cauzate de activitatea umană pașnică și comerț. „Poate oferi un răgaz, dar efectele pe termen lung ale războiului nu sunt atât de diferite de ceea ce se întâmplă sub dezvoltarea comercială”, spune el.
Câștigarea păcii
Pe măsură ce planificarea militară evoluează, devine evident că mediul joacă acum un rol mai mare în succesul operațiunilor de luptă, mai ales după încheierea unui conflict armat. „În cele din urmă, dacă încerci să ocupi o zonă, ai un puternic stimulent să nu o distrugi”, spune Dabelko. Citatul biblic menționat din Deuteronom cu privire la păstrarea copacilor este, poate, un sfat bun pentru toate veacurile.
Și unii războinici învață că se poate câștiga mai mult din conservarea mediului decât din distrugerea sa. În Mozambicul sfâșiat de război, foștii combatanți militari au fost angajați să lucreze împreună ca rangeri de parc, protejând fauna sălbatică și habitatele naturale pe care odinioară încercau să le distrugă.
„Acest lucru a construit punți între armată și serviciul parcurilor. A funcționat”, spune Bruch. „Resursele naturale pot fi foarte importante în furnizarea de locuri de muncă și oportunități în societățile post-conflict.”
