Pădurile luptă împotriva schimbărilor climatice, dar copacii nu ar trebui să primească tot meritul. Potrivit unui nou studiu, micile salamandre ajută, de asemenea, la sechestrarea carbonului înainte ca acesta să se ridice în atmosferă și să rețină căldura de la soare.
Cum? Salamandrele sunt cele mai abundente vertebrate din pădurile nord-americane, unde mănâncă insecte care altfel ar elibera dioxid de carbon și metan mestecând litiera de frunze de pe solul pădurii. (Aproximativ 48% din litiera de frunze este carbon, notează autorii studiului.) Desigur, acești consumatori de frunze nu fac nimic greșit, dar având în vedere că oamenii supraaglomerează acum atmosfera cu aproape 40 de miliarde de tone de CO2 pe an, orice compensează în mod natural excesul nostru poate părea brusc eroic.
În speranța de a afla cum aceste amfibieni misterioase reglează populațiile de nevertebrate de pe solul pădurii – și cum afectează acest lucru formarea solului și stocarea carbonului – cercetătorii au realizat unul dintre cele mai aprofundate studii de până acum despre viețile secrete ale salamandrelor, publicat în revista Ecosphere.
„Aceste organisme nu au fost investigate foarte amănunțit în ceea ce privește rolul lor, ceea ce este unul dintre motivele pentru care am vrut să fac asta”, a declarat co-autorul studiului și herpetologul U.S. Forest Service, Hartwell Welsh, pentru Environmental Monitor, așa cum a relatat Environmental Monitor.
Teoretic, multe salamandre ar însemna mai puțini furnici, gândaci și alți distrugători de frunze pe solul pădurii, permițând astfel ca mai mult carbon să se transforme încet în sol prin „humificare” în loc să scape în aer. Pentru a testa această teorie, cercetătorii au amenajat o duzină de țarcuri de aproximativ 1,5 metri pătrați într-o pădure din nord-vestul Californiei, fiecare conținând o cantitate egală de litieră de frunze. Au cântărit litiera de frunze și au prelevat mostre de nevertebrate din fiecare țarc, apoi au adăugat o salamandră Ensatina în jumătate dintre ele. Nvertebratele au fost re-prelevate în fiecare lună, iar litiera de frunze a fost re-cântărită după patru luni.
După repetarea acestui experiment pe durata a două sezoane ploioase, cercetătorii au găsit, în medie, cu 13% mai multă litieră de frunze în țarcurile cu salamandre decât în cele fără. Salamandrele au suprimat o varietate de nevertebrate care descompun frunzele, inclusiv larve de gândaci și muște, precum și furnici adulte, gândaci și colembole. Pe baza acestor rezultate, cercetătorii concluzionează că o singură salamandră poate sechestra aproximativ 200 kg de carbon pe hectar în timpul unui sezon ploios.
Și având în vedere ubicuitatea salamandrelor din păduri în întreaga lume, aceasta ar putea fi o sechestrare de carbon suficientă pentru a afecta schimbările climatice globale. Salamandrele nu sunt singurele animale care mănâncă aceste nevertebrate, dar ele umplu o nișă ecologică unică – parțial datorită faptului că multe salamandre nu au plămâni. Respirația prin piele necesită mai puțină energie decât respirația pulmonară, permițând salamandrelor să exploateze prăzi minuscule care nu ar oferi suficiente calorii păsărilor sau mamiferelor.
Nu este clar cât de larg se aplică aceste constatări, deoarece humificarea nu se întâmplă uniform în toate tipurile de climat. Dar este clar că salamandrele pot ajuta pădurile să rețină carbonul, făcându-le un potențial important bastion împotriva schimbărilor climatice. Din păcate, însă, ele pot fi și victime ale acestora.
Un alt studiu recent, publicat în revista Global Change Biology, raportează „reduceri rapide ale dimensiunii corpului” la 15 specii de salamandre în ultimii 55 de ani, un răspuns biologic comun la schimbările climatice. Salamandrele din păduri s-au micșorat aparent cu 8% în ultimele decenii, ceea ce reprezintă „una dintre cele mai mari și mai rapide rate de schimbare înregistrate vreodată la orice animal”, spune co-autorul studiului și biologul Karen Lips de la Universitatea din Maryland. „Nu știm exact cum sau de ce se întâmplă, dar datele noastre arată că este clar corelat cu schimbările climatice.”
Acest lucru se adaugă declinului mai larg al populațiilor de amfibieni, subliniază Welsh, cauzat de o serie de amenințări, inclusiv pierderea habitatului, poluarea și o infecție fungică care se răspândește global. Și având în vedere capacitatea salamandrelor și a altor amfibieni de a menține carbonul în afara aerului, oprirea unor astfel de declinuri este cu atât mai importantă – mai ales în habitatele mari consumatoare de carbon, precum pădurile bătrâne.
„[Pădurile] sunt cele mai mari mașinării de sechestrare a carbonului de pe planetă și încă le tăiem”, spune Welsh. „Din perspectiva salamandrelor, acesta este un impact serios asupra populației. Dar este un impact și mai mare asupra capacității acestei planete de a sechestra carbonul în mod natural.”
