În 2017, uraganul Irma a lovit Florida și a devastat zona. Uraganul de categoria 5 a cauzat daune serioase pădurilor de mangrove din regiune. Acum, o lucrare publicată în Nature Communications scoate în evidență impactul asupra pădurilor după uragan.
Studiul Universității East Carolina, în parteneriat cu NASA și Universitatea Internațională din Florida, subliniază și mai mult urgența necesității de a avea grijă de ecosistemele naturale de-a lungul coastelor noastre și oferă lecții pentru comunitățile de coastă despre ce să nu facă. Subliniază importanța planificării viitoare pentru furtuni și construirea rezilienței de-a lungul coastelor noastre.
Pădurile de mangrove nu sunt la fel de reziliente cum erau înainte
Este obișnuit ca pădurile de mangrove să sufere daune după un uragan major. O zonă vastă – la fel de mare ca aproximativ 97 de kilometri pătrați (similar cu 24.000 de terenuri de fotbal american) – a murit complet după uraganul Irma. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că pădurile de mangrove din Florida nu și-au revenit la fel de cu succes și nici nu au arătat la fel de multă reziliență ca în trecut.
Comunitățile de coastă se numără printre cele mai vulnerabile la nivel global la efectele crizei noastre climatice. Creșterea nivelului mării, inundațiile și evenimentele meteo extreme mai regulate amenință toate viețile și mijloacele de trai de-a lungul coastelor noastre. Zonele umede de coastă, cum ar fi pădurile de mangrove, au un efect crucial de atenuare asupra amenințărilor de coastă.
Numai în Florida, ele previn daune anuale de peste 11 miliarde de dolari proprietăților și inundațiilor. Desigur, aceste zone umede sunt, de asemenea, puțuri cruciale de carbon – sechestrând carbonul și păstrându-l în afara atmosferei. Impactul pierderii lor este incalculabil, dar cu siguranță este sever.
Construcțiile umane au un impact negativ asupra ecosistemelor de coastă
Nu surprinzător, oamenii sunt probabil cel puțin parțial de vină. Când cercetătorii au analizat imaginile satelitare ale zonelor, au putut să vină cu explicații posibile pentru moartea copacilor. Schimbările naturale ale topografiei pot afecta fluxul de apă printr-o zonă și pot face mai dificilă regenerarea pădurilor de mangrove.
Cu toate acestea, comunitățile de coastă ar trebui să ia notă: echipa a constatat, de asemenea, că obstacolele create de om, cum ar fi drumurile și digurile, au modificat, de asemenea, fluxul de apă și au un impact asupra acestor ecosisteme cruciale de mangrove. Aceste caracteristici ale mediului construit restricționează sau chiar opresc fluxul de apă între zonele conectate anterior – și acest lucru poate avea o serie de efecte în lanț devastatoare.
Construcțiile umane cresc durata de timp în care apa de inundație rămâne la suprafață. Acest lucru poate degrada sistemele fine de rădăcini ale copacilor și ale altor plante din cadrul ecosistemelor. Acumularea de apă sălcie poate duce, de asemenea, la creșterea salinității acolo unde apa a fost reținută. În altă parte, zonele sunt, de asemenea, menținute artificial uscate, ceea ce poate duce, de asemenea, la un stres crescut al plantelor și pentru acele ecosisteme.
Vegetația din zonele umede – atât de crucială dintr-o gamă vastă de motive – prosperă în condiții mai stabile, iar structurile construite de om le pot reduce capacitatea de a-și reveni.
Concluzii pentru comunitățile de coastă
Acest studiu este încă un semnal de alarmă pentru comunitățile de coastă, evidențiind importanța planificării foarte atente atunci când vine vorba de construcții în și în apropierea acestor zone umede de coastă delicate. Construirea de bariere de prevenire a inundațiilor și diguri pot fi soluții pe termen scurt pentru problemele de inundații. Dar impactul lor asupra ecosistemelor naturale de apărare împotriva inundațiilor ar putea însemna că agravează problemele semnificativ pe termen lung.
Planificarea pe termen lung pentru pregătirea în caz de furtună și apărarea împotriva inundațiilor trebuie să îmbrățișeze și să protejeze mediile naturale de-a lungul coastei. Toată lumea trebuie să recunoască cât de mult depindem cu toții de ecosistemele naturale din jurul nostru și cât de mult se poate pierde dacă nu acționăm, și nu acționăm rapid, pentru a remedia daunele și a păstra ecosistemele naturale de care depindem cu toții.
Comunitățile de coastă trebuie să înțeleagă mai bine interrelațiile dintre mediul natural și cel construit și impactul geologiei și al vieții vegetale asupra severității efectelor furtunilor. Studiul sugerează că adăugarea de noi metrici la sistemul tradițional de clasificare a uraganelor pentru a lua în considerare creșterea nivelului mării (storm surge) și geologia ar putea ajuta.
Cercetătorii sugerează, de asemenea, înființarea de stații de cercetare de teren în zonele joase, astfel încât procesele biologice și fizice din aceste zone vulnerabile să poată fi mai bine înțelese. O altă strategie pe care o sugerează pentru reziliența de coastă este efectuarea regulată de studii de teledetecție pentru a monitoriza bazinele de drenaj și a identifica zonele în care conectivitatea apei ar trebui îmbunătățită. Acolo unde lucrurile pot fi îmbunătățite, studiul sugerează, de asemenea, că ar trebui create noi canale de maree pentru a îmbunătăți fluxul de apă dulce.
„Ceea ce am învățat în Florida poate fi util pentru Carolina de Nord și alte regiuni de coastă”, a declarat David Lagomasino, autorul principal al studiului, într-o declarație. „Rezultatele noastre indică faptul că elevația peisajului, conectivitatea apei peste peisaj și înălțimea creșterii nivelului mării (storm surge) pot indica zone vulnerabile. Cu alte cuvinte, zonele cu elevație joasă care sunt deconectate sau nu au capacitatea de a drena după ce au fost inundate sunt mai susceptibile la daune pe termen lung.”
„Acest lucru este util pentru a înțelege reziliența pădurilor și zonelor umede de coastă din Carolina de Nord și poate fi important și în prezicerea zonelor urbane care ar putea fi, de asemenea, mai puțin reziliente la aceste evenimente extreme.”
Analizând mai atent ecosistemele de coastă și luând măsuri pentru a le proteja, comunitățile de coastă pot spori reziliența, pot remedia daunele existente și pot preveni multe potențiale daune viitoare.
