Cutremurele — dezastre naturale care zguduie suprafața Pământului atunci când fragmentele fracturate ale învelișului său exterior, cunoscute sub denumirea de plăci tectonice, alunecă una pe lângă, peste sau sub cealaltă — ne amintesc că trăim pe o planetă dinamică.
Serviciul Geologic al Statelor Unite (USGS) estimează că până la 20.000 de seisme zguduie globul în fiecare an. Dar, în ciuda apariției lor destul de frecvente, cutremurele nu sunt de neglijat. Iată 15 fapte fascinante care ilustrează cât de extraordinare pot fi cutremurele.
Cutremurele se pot mișca încet
Nu toate cutremurele sunt explozii violente de distrugere care încep și se opresc în câteva secunde. Cutremurele lente, sau evenimentele de „alunecare lentă”, așa cum sunt numite, eliberează cantități atât de mici de energie seismică acumulată la un moment dat, încât mișcarea lor durează de la câteva zile la câteva săptămâni.
Cutremurele cu mișcare lentă rămân oarecum un mister, dar oamenii de știință cred că mișcarea lor subțire și prelungită ar putea fi legată de multitudinea de tipuri de roci găsite în zonele lor de falie (regiunile scoarței terestre unde plăcile tectonice se întâlnesc). Prezența rocilor moi și slabe alături de roci rigide și puternice ar putea explica de ce unele părți ale zonelor de falie cu alunecare lentă sunt aproape de a ceda (acest lucru ar cauza un cutremur tipic), în timp ce alte părți acționează pentru a rezista cedării (acest lucru ar cauza blocarea).
‘Intensitatea’ cutremurelor nu este măsurată de scara Richter
Este o concepție greșită comună că scara Richter măsoară forța generală a unui cutremur. În realitate, scara Richter măsoară doar magnitudinea, sau mărimea fizică, a unui cutremur. Intensitatea unui cutremur, sau „gradul de zguduire”, este de fapt măsurată de o scară mai puțin cunoscută numită Scara de Intensitate Modificată Mercalli. Spre deosebire de magnitudine, care este exprimată în numere întregi și fracții zecimale variind de la 1,0 la 9,9, intensitățile cutremurelor sunt exprimate în cifre romane variind de la I la X (unu la zece).
Magnitudinea cutremurelor nu mai este măsurată de scara Richter
Apropo de scara Richter, știați că nu mai este folosită pentru a măsura magnitudinea cutremurelor? Seismologii de astăzi preferă Scara Moment Magnitudinii (MMS) deoarece estimează mai precis magnitudinile cutremurelor globale. (Scara lui Richter funcționează bine pentru calcularea cutremurelor din California, unde a dezvoltat conceptul, dar subestimează mărimea și energia emisă de cutremurele globale ale căror unde seismice pot călători la frecvențe mai joase sau din straturi mai adânci ale scoarței Pământului.)
Animalele pot simți cutremurele cu minute sau zile înainte
Potrivit USGS, animalele nu pot prezice cutremurele — adică, nu pot oferi detalii specifice despre momentul în care va avea loc un cutremur sau unde va fi epicentrul său. Dar datorită simțurilor lor fin reglate, animalele pot detecta un cutremur în stadiile sale incipiente. De exemplu, se crede că pot detecta sosirea undelor primare (unde P), care provoacă o mișcare paralelă, înainte-înapoi și preced undele secundare (unde S), care vibrează în sus și în jos. Un studiu privind comportamentul animalelor și cutremurele a constatat că o colonie de broaște râioase a abandonat locul de împerechere cu trei zile înainte ca un cutremur de magnitudine 6,3 să lovească L’Aquila, Italia, în aprilie 2009. Broaștele râioase nu s-au întors decât 10 zile mai târziu, după ce au trecut ultimele replici semnificative.
Cutremurele pot genera fulgere
În cazuri rare, fenomene luminoase, inclusiv sfere de lumină, fluxuri și străluciri constante, au fost legate de cutremure. Potrivit relatărilor martorilor oculari, aceste așa-numite lumini de cutremur — precum sclipirile de lumină albastră capturate de camerele video în timpul cutremurului de magnitudine 8,0 care a lovit Peru pe 15 august 2007 — apar chiar înainte de ruperea faliei și, de asemenea, în timpul perioadei de zguduire. Luminile de cutremur rămân un mister pentru oamenii de știință, deși aceștia continuă să exploreze cauzele lor.
Cutremurele pot smulge culturile din rădăcini
După cutremurul de magnitudine 7,8 care a lovit Nepalul în aprilie 2015, oamenii de știință care au studiat pagubele cutremurului au observat grămezi de morcovi împrăștiați pe sol în diverse sate, precum și o multitudine de săteni care mâncau morcovi cruzi. Se pare că recoltele au fost smulse din câmpuri de lichefiere — mișcarea fluidă a solului slab compactat sau îmbibat cu apă pe măsură ce este zguduit puternic de cutremure.
Un cutremur a mutat Muntele Everest cu peste trei centimetri
În timpul cutremurului M7,8 din Nepal din 2015, mișcarea faliei și a unei serii de alunecări de teren conexe au mutat de fapt Muntele Everest cu aproximativ 3 centimetri spre sud-vest față de locul unde se afla anterior! Datorită proceselor geologice, Everestul se mișcă natural cu aproximativ 4 centimetri spre nord-vest în fiecare an; astfel, cutremurul din Nepal a resetat muntele cu un an de călătorie.
Inițial, s-a crezut că cutremurul din Nepal a schimbat înălțimea Muntelui Everest, dar după un proiect de studiu și remăsurare de ani de zile, oficialii nepalezi și chinezi au raportat că această afirmație este neadevărată. (Cu toate acestea, au anunțat în decembrie 2020 că înălțimea oficială a muntelui nu mai este de 8.848 de metri, ci de 8.848,86 de metri.)
‘Cutremurele de gheață’ sunt un fenomen real
Cutremurele de gheață sunt un tip de crioseism, sau eveniment de zguduire care implică mase de gheață și ghețari. Spre deosebire de cutremurele tradiționale, cutremurele de gheață sunt cauzate atunci când apa topită se infiltrează prin ghețari, apoi îngheață și se extinde în porțiunile inferioare, rezultând evenimente de fisurare ale căror vibrații pot fi înregistrate de un seismograf. În cele din urmă, aceste rupturi pot duce la desprinderea unor bucăți mari de ghețari într-un proces cunoscut sub numele de „eliberare de gheață”. Antarctica și Groenlanda se confruntă regulat cu cutremure de gheață, la fel ca și Europa, una dintre lunile înghețate ale lui Jupiter.
În mod similar, „cutremure de îngheț” se pot forma în sol atunci când solul saturat (cum ar fi cel după o ploaie torențială) îngheață într-o perioadă de 48 de ore sau mai puțin.
Conform mitologiei japoneze, cutremurele erau cauzate de un somn uriaș
Japonezii antici credeau că un somn mare, Namazu, care trăia în mare sub insulele Japoniei, era responsabil pentru cutremure. Conform mitului, creatura era păzită de Kashima, un zeu al tunetului, care ținea o piatră grea deasupra lui Namazu pentru a-l împiedica să se miște — dar ori de câte ori Kashima obosea sau era distras de la datoria sa, Namazu își agita coada, provocând un cutremur în lumea umană.
Sub pământ, cutremurele sună ca tunetele și ca pocnetele floricelelor de porumb
După cutremurul istoric de magnitudine 9,0 care a lovit Tohoku-Oki, Japonia, în martie 2011, cercetătorii au avut ideea inovatoare de a converti datele undelor seismice ale dezastrului în audio. Acest lucru a permis experților și publicului să „audă” cum a sunat seismul în timp ce se mișca prin pământ. Sunetul șocului principal de magnitudine 9,0 a fost comparat cu un zgomot surd, cu tunetul, în timp ce replicile sună ca „pocnetele” auzite la floricelele de porumb sau la focurile de artificii.
Cutremurele pot scurta durata zilei
Potrivit oamenilor de știință de la Jet Propulsion Laboratory al NASA, cutremurul de magnitudine 9,0 care a lovit Japonia în 2011 a fost atât de sever, încât a schimbat distribuția masei Pământului. Ca urmare, cutremurul a făcut ca planeta noastră să se rotească puțin mai repede, ceea ce la rândul său a scurtat durata zilei cu 1,8 microsecunde.
Dimensiunea Pământului limitează magnitudinea cutremurelor sale
Cel mai mare cutremur înregistrat vreodată pe Pământ a avut magnitudinea 9,5. Având în vedere acest lucru, este firesc să ne întrebăm dacă un cutremur de magnitudine 10 ar putea avea loc vreodată. Potrivit USGS, deși un cutremur de M10 este posibil, vorbind ipotetic, nu este probabil.
Totul se reduce la lungimea faliei; cu cât falia este mai lungă, cu atât cutremurul este mai mare. Și, așa cum notează USGS, nu se cunoaște existența unor falii suficient de lungi pentru a genera un așa-numit „mega cutremur”. Dacă ar exista, ar fi suficient de lungi pentru a înconjura o mare parte a planetei. Și în ceea ce privește lungimea faliei necesară pentru a produce un cutremur de magnitudine 12, ar trebui să fie mai lungă decât Pământul însuși — peste 40.000 de kilometri lungime!
Cutremurele au loc frecvent pe Marte
Datorită observațiilor de la landerul InSight al NASA, știm acum că Marte este o planetă seismic activă. În primul său an pe Marte, nava spațială a înregistrat aproape 500 de „cutremure marțiene”. Deși Marte se zguduie frecvent, majoritatea cutremurelor sale par a fi minore ca mărime — sub magnitudinea 4.
Marte nu are plăci tectonice active precum Pământul. În schimb, cutremurele sale sunt declanșate de răcirea pe termen lung a planetei (se răcește de când s-a format acum 4,6 miliarde de ani). Pe măsură ce Planeta Roșie se răcește, se contractă, determinând fracturarea straturilor sale exterioare fragile și apariția cutremurelor marțiene.
Există un memorial al cutremurului în Anchorage, Alaska
Anchorage, Alaska, găzduiește Parcul Cutremurului — un spațiu verde public de 54 de hectare care comemorează cutremurul de magnitudine 9,2 care a lovit centrul-sud al Alaskăi în Vinerea Mare din 1964. Site-ul parcului marchează locul unde o fâșie de bluff de 365 de metri pe 2.440 de metri a alunecat în Cook Inlet, mutând peisajul natural lateral cu până la 150 de metri. Până în prezent, cutremurul din Vinerea Mare rămâne cel mai puternic cutremur înregistrat în istoria SUA și al doilea cel mai mare la nivel mondial, după cutremurul M9,5 care a lovit Chile cu patru ani mai devreme.
Cutremurele pot fi declanșate de oameni
Oamenii pot declanșa activitate seismică injectând ape industriale uzate, cum ar fi cele produse de extracția de petrol și gaze și fracking, în puțuri adânci de eliminare. Așa cum explică atât USGS, cât și un studiu în Journal of Geophysical Research: Solid Earth, pomparea apei adânc în formațiuni sedimentare crește presiunea porilor (presiunea exercitată de fluidul prins în fisurile și porii rocilor). Dacă această presiune suplimentară stresează o linie de falie existentă, poate iniția „alunecarea” de-a lungul faliei și induce un cutremur.
