Majoritatea oamenilor tind să evite să se aventureze în păduri sau pe terenuri necunoscute, dar tocmai asta face parte din distracția orientării. Orientarea este o colecție de sporturi care necesită abilități de navigație și instrumente, cum ar fi o hartă și o busolă, pentru a naviga dintr-un punct în altul.
Uneori orientarea se face rapid ca parte a unor competiții mari, dar poate fi făcută și într-un ritm mai lejer pentru a explora o zonă nouă și a-ți perfecționa abilitățile de navigație.
Într-o excursie recentă în Parcul de Stat Sweetwater Creek din Georgia, Jason Henline, un fost analist de informații al Armatei SUA, ne-a arătat cum să navigăm către mai multe obiecte artificiale neidentificate pe harta noastră de orientare, unde am descoperit de la cabine dărăpănate până la camioane vechi ruginite.
Indiferent dacă vrei să-ți îmbunătățești abilitățile de citire a hărții și de navigație pentru sport sau pentru supraviețuire, iată câteva sfaturi, trucuri și explicații pentru a te ajuta să începi.
Siguranța pe primul loc
Anunță întotdeauna pe cineva unde te duci și când plănuiești să te întorci.
„Acesta este un lucru de bază, evident, pentru activități în aer liber, dar este mai puțin important atunci când rămâi pe poteci stabilite”, a spus Henline. „Întreaga idee a orientării este să călătorești pe teren liber, așa că informarea cuiva că vei merge să te plimbi prin pădure pentru o vreme și s-ar putea să te rătăcești este o idee bună.”
Acest videoclip de mai sus rezumă bine elementele de bază ale utilizării unei hărți și a unei busole pentru a naviga prin pădure.
Înțelege harta ta
Hărțile de orientare sunt create la scări mai mici decât hărțile tradiționale, crescând cantitatea de detalii și permițând o navigație mai precisă. Sunt hărți topografice care includ nu numai trăsăturile naturale ale terenului, ci și detalii despre formațiuni stâncoase și acvatice, precum și obiecte precum garduri, linii electrice și mese de picnic.
Astfel de hărți au, de asemenea, elemente unice, cum ar fi reprezentarea limitelor vegetației cu galben sau marcarea obiectelor artificiale cu negru. Înainte de a intra în pădure, familiarizează-te cu elementele de bază ale citirii unei astfel de hărți.
Harta ta ar trebui să reflecte exact mediul înconjurător
Busola ta va indică întotdeauna nordul în mod natural, dar asigură-te că și harta ta face același lucru. De exemplu, dacă ești în pădure și privești spre nord, ține harta astfel încât și ea să fie orientată spre nord. Dacă te întorci și privești spre sud, întoarce harta astfel încât nordul de pe hartă să indice tot spre nord.
Această metodă asigură că peisajul pe care îl privești este reflectat pe hartă.
O modalitate simplă de a ține evidența locației tale pe hartă este să-ți ții degetul mare pe poziția curentă. Pe măsură ce te deplasezi pe teren, mișcă-ți și degetul mare, astfel încât să poți identifica întotdeauna cu precizie unde te afli.
Cunoaște-ți ritmul de mers
O modalitate de a măsura distanța este numărarea pașilor. Un pas este egal cu pasul tău natural, iar pentru a utiliza această metodă, trebuie să știi câți pași îți ia să parcurgi 100 de metri.
Pentru a-ți determina ritmul de mers, parcurge o distanță măsurată de 100 de metri și numără fiecare al doilea pas pe care îl faci. Apoi întoarce-te și parcurge din nou distanța, numărând iar. Fă media acestor numere și vei obține ritmul tău de mers.
Asigură-te că terenul pe care îl folosești pentru a-ți număra pașii este similar cu terenul pe care îl vei străbate, și încearcă să imiți condițiile și echipamentul cât mai mult posibil.
„Nu ieși cu un rucsac gol și teniși dacă plănuiești o drumeție majoră peste noapte în bocanci mai târziu, pentru că cele două ritmuri de mers vor varia destul de mult”, a spus Henline.
Odată ce ai numărul tău, îl poți folosi pentru a estima distanța în pădure, și există multe modalități de a ține evidența numărului tău pe măsură ce mergi.
„Distanțele în pădure sunt foarte complicate”, a spus Henline. „S-ar putea să simți că ai mers mult timp, dar ai acoperit doar o distanță scurtă, din cauza terenului dificil, a unui rucsac greu sau a pierderii noțiunii timpului în timp ce contempli existența ta în natură… nu că mi s-ar fi întâmplat asta.”
Puncte de atac
Un punct de atac este o caracteristică vizibilă a terenului, cum ar fi o stâncă mare sau o curbă a unui râu, care poate fi utilizată pentru a te ajuta să navighezi.
De exemplu, dacă destinația ta se află în mijlocul unui teren cu aspect similar, poate fi dificil de localizat. În loc să te rătăcești, identifică un reper unic ca punct de atac și navighează spre el. De acolo, măsoară distanța până la destinație și calculează câți metri mai ai de parcurs.
Ai întotdeauna un plan de rezervă
Înainte de a porni, stabilește un azimut de panică, care este pur și simplu o direcție în care să mergi dacă intri în panică și trebuie să ieși de acolo.
„Ideea este că e greu să găsești o porțiune de pădure fără un drum în apropiere în America de astăzi”, a spus Henline. „Sigur, poți găsi întinderi vaste în diverse parcuri naționale și în tundra din Alaska, dar la parcul tău de stat local, probabil că vei fi mărginit de un drum sau o frontieră naturală într-o anumită direcție.”
„Folosește asta în avantajul tău. Găsește un drum care merge într-o linie relativ dreaptă și care mărginește zona în care plănuiești să navighezi. Află în ce direcție se va afla față de traseul tău planificat de orientare și folosește acea direcție ca azimut de panică.”
