Ori de câte ori ții o busolă, acul indică nordul magnetic, lângă Polul Nord. De secole, nordul magnetic i-a ghidat pe navigatori și exploratori din întreaga lume.
Însă polul magnetic nordic se deplasează în prezent cu o viteză mai mare decât oricând în istoria omenirii.
„Se deplasează cu aproximativ 50 km (30 de mile) pe an. Nu s-a mișcat mult între 1900 și 1980, dar s-a accelerat cu adevărat în ultimii 40 de ani”, a declarat pentru Reuters Ciaran Beggan, de la British Geological Survey din Edinburgh.
O actualizare la cinci ani a Modelului Magnetic Mondial (WMM) era programată pentru 2020, dar a fost devansată după ce armata americană a solicitat o revizuire anticipată. O nouă actualizare a WMM a fost lansată pe 10 decembrie, după un an de ajustări.
Noul model prevede că polul magnetic nordic va continua să deriveze spre Rusia, deși cu o viteză în scădere lentă — până la aproximativ 40 de kilometri pe an, comparativ cu viteza medie de 55 de kilometri (aproximativ 34 de mile) din ultimii 20 de ani. Modelul este rezultatul muncii Centrelor Naționale pentru Informații de Mediu (NCEI), parte a NOAA, și a British Geological Survey.
De ce contează
Schimbările în curs cauzează probleme majore pentru aviație, navigație și animalele migratoare care folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta. Unele aeroporturi și-au schimbat chiar numele pistelor pentru a corespunde mai bine direcției lor actuale față de nordul magnetic.
De când polul magnetic nordic a fost descoperit pentru prima dată în 1831, geologii i-au urmărit progresul. Spre deosebire de nordul geografic (care este marcat de axa Pământului), nordul magnetic se deplasează constant datorită schimbărilor din nucleul topit al planetei, care conține fier. De-a lungul celei mai mari părți a istoriei înregistrate, polul a fost poziționat pe sau în jurul insulei înghețate Ellesmere din Canada, dar dacă se va mișca în continuare cu viteza actuală, nu va trece mult timp până când se va afla deasupra Rusiei.
Ceea ce face cu adevărat neobișnuită mișcarea actuală a polului este, însă, viteza cu care se deplasează. Doar în ultimul deceniu, mișcarea a crescut cu o treime, decalând busolele cu aproximativ 1 grad la fiecare cinci ani.
Schimbările atât de rapide au cauzat deja mari bătăi de cap Administrației Federale a Aviației din SUA. În 2011, Aeroportul Internațional Tampa din Florida și-a redenumit toate pistele, care sunt numite după gradul la care indică pe o busolă. Schimbări similare au fost făcute și la pistele din Fort Lauderdale și Palm Beach.
Polul în mișcare ar putea deveni, de asemenea, o preocupare serioasă pentru fauna sălbatică migratoare, cum ar fi păsările, broaștele țestoase și alte creaturi marine care folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a naviga pe distanțe mari. Nu este clar dacă aceste animale sunt capabile să-și recalibreze instinctele de navigație pentru a compensa schimbările.
Cu toate acestea, polul în mișcare nu ne va afecta cu adevărat viața de zi cu zi, cum ar fi utilizarea smartphone-urilor sau a dispozitivelor GPS. „Nu afectează cu adevărat latitudinile medii sau joase”, a spus Beggan. „Nu ar afecta pe nimeni care conduce o mașină.”
Se va inversa polul nord în cele din urmă?
Dar unii experți cred că ar putea fi începutul unei inversări complete a polilor, potrivit publicației Independent.
Deplasarea rapidă a poziției polului a determinat unii experți să speculeze că întregul câmp magnetic al Pământului s-ar putea pregăti să se „inverseze”, moment în care toate busolele s-ar inversa și ar indica spre sud în loc de nord. Poate părea radical, dar în timp geologic, inversările de poli sunt relativ comune. Deși apar de obicei o dată la aproximativ 400.000 de ani, au trecut 780.000 de ani de la ultima inversare.
Oamenii de știință nu sunt de acord cu privire la modul în care o inversare a polilor ar afecta ecosistemele din întreaga lume, dar unii alarmisti avertizează asupra unei catastrofe care ar modifica planeta, în care cutremurele și tsunami-urile monumentale ar amenința Pământul decenii la rând. Deși astfel de profeții radicale despre sfârșitul lumii nu pot fi complet excluse, marea majoritate a oamenilor de știință oferă predicții mai temperate, afirmă NASA.
„Inversările durează de obicei aproximativ 10.000 de ani”, a spus Jeffrey Love de la U.S. Geological Survey. „Și acum 10.000 de ani civilizația nu exista. Aceste procese sunt lente și, prin urmare, nu avem de ce să ne facem griji.”
