De la un concept fantezist concept de pădure în Sahara la plantarea de copaci pentru a opri avansarea deșertului, am văzut o mulțime de idei pentru a transforma mediile aride, ostile, în ecosisteme productive.
Lucrarea expertului în permacultură Geoff Lawton este adesea citată în această privință. De la explorarea pădurilor alimentare vechi de 2000 de ani existente la înverzirea deșerturilor Iordaniei, el vorbește și predă concepte de permacultură în zone aride de mulți ani.
Cel mai recent video al său analizează utilizarea „gabioanelor” sau a zidurilor simple din piatră ca mijloc de a încetini fluxul apei de inundație, de a încuraja acumularea de nămol și materie organică și de a începe procesul de regenerare naturală.
Totuși, un cuvânt de avertizare. Când am postat video-ul lui Geoff Lawton despre crearea unei oaze în deșerturile Iordaniei, cel puțin un comentator a fost îngrijorat de lipsa de transparență, date empirice sau dovezi de replicabilitate.
Este o preocupare justificată.
Deși permacultura continuă să primească o atenție enormă în întreaga lume, și am văzut o mulțime de grădini interesante și aparent productive, ar fi bine să vedem mai mulți entuziaști ai permaculturii implicându-se în cercetare evaluată de colegi (peer-reviewed) pentru a putea spune dacă ideile sunt replicabile.
Există multe de spus despre bunul simț, observație și alfabetizare peisagistică, desigur. Și cred că aceasta este una dintre abilitățile cheie pe care cursurile de permacultură le oferă — un simț al disciplinei în ceea ce privește evaluarea resurselor disponibile și modelarea designurilor în consecință. Cu toate acestea, de la sera cu găini ca un clișeu al permaculturii la voluntariatul care înlocuiește petrolul ieftin, mișcarea permaculturii trebuie să aplice gândirea critică și să se implice în comunitatea de cercetare mai largă dacă ideile sale vor avea succes.
Mi-ar plăcea să aud de la cititori despre orice cercetare evaluată de colegi (peer-reviewed) privind eforturile bazate pe permacultură de a inversa deșertificarea.
