8 Lucruri Pe Care Nu Le Știai Despre Pika Americană

Pika americană este pe cât de discretă, pe atât de drăguță, ascunzându-se în cele mai înalte zone din SUA și Canada, unde se confundă cu singurul lucru din jur — stânci goale, fără copaci. Cu blana sa de camuflaj și behăitul ca de miel, este adesea auzită înainte de a fi văzută. Micuțele ghemotoace de blană pot părea rozătoare, dar sunt mai strâns înrudite cu o anumită creatură cu urechi mari, care trăiește sub pământ. Oh, și au cozi invizibile. Află mai multe despre mamiferele iubitoare de munte și de ce sunt în pericol.

1. Pika sunt înrudite cu iepurii

Pika ar putea părea că aparține ordinului Rodentia, având o dimensiune similară cu a hamsterului, urechi scurte și rotunjite și o blană densă, dar este de fapt o specie din ordinul Lagomorpha, care include și iepurii și iepurii de câmp. Cu toate acestea, ele diferă destul de drastic de rudele lor, neavând urechi ascuțite, doar picioare posterioare mici și blană pe tălpile picioarelor. În timp ce un iepure de câmp maro obișnuit are între 50 și 76 de centimetri lungime, pika americană obișnuită crește doar până la 17 până la 20 de centimetri lungime.

2. Sunt foarte teritoriale

Pika sunt foarte expuse în casele lor de la altitudine mare, așa că trăiesc în colonii pentru protecție. Cu toate acestea, sunt extrem de teritoriale în ceea ce privește vizuinile lor în stânci și zona înconjurătoare, spune National Wildlife Federation, și tind să ducă vieți solitare chiar dacă stau împreună. Își întrerup perioadele de singurătate doar în timpul sezoanelor de împerechere, de obicei o dată primăvara și o dată vara.

3. Trăiesc la altitudini mari în munți

Potrivit National Wildlife Federation, pika americană a trăit pe întreg teritoriul Americii de Nord după ce a traversat istmul terestru din Asia către Alaska acum mii de ani, dar specia s-a retras de atunci în zonele mai înalte în favoarea climatelor mai răcoroase. Acum trăiesc în cele mai înalte zone din New Mexico, California, Colorado, Oregon, Washington și Vestul Canadei, fiind rareori văzute sub 2.500 de metri în teritoriul mai sudic.

4. Își protejează teritoriul prin behăituri puternice

Pika americane sunt renumite pentru vocalizările lor. Ciripesc, cântă și țipă în efortul de a-și proteja teritoriul. Zgomotul ascuțit și scârțâit pe care îl fac este mai degrabă un behăit, ca de miel, spune National Wildlife Federation. În orice caz, își folosesc strigătul caracteristic pentru a alerta ceilalți membri ai coloniei în legătură cu un prădător care se apropie, pentru a stabili granițe și, în unele cazuri, pentru a atrage perechea.

5. Pika au porecle amuzante

Relația pika americane cu iepurii și iepurii de câmp este evidentă nu în aspectul său, ci mai degrabă în poreclele sale. Fluieratul ascuțit pe care îl emite ca un semnal de fum în prezența pericolului i-a adus porecla „iepure fluierător”. Pe de altă parte, abilitatea sa de a se integra perfect în mediul său anost i-a făcut pe unii să o numească „iepure de stâncă”, o referire la ruda sa care locuiește în pajiști.

6. Adună multă vegetație pentru iarnă

Pika petrec mult timp adunând flori și ierburi pentru iarnă, dar nu hibernează. Mai degrabă, tendința lor de a aduna este o pregătire pentru iernile aspre la altitudine mare. Potrivit National Park Service, ele usucă vegetația pe care o colectează pe stânci la soare, apoi își depozitează grămezile sub stânci pentru siguranță, mutându-le ocazional pentru a nu fi udate de ploaie. Un studiu din 1990 realizat de Colorado Parks & Wildlife a arătat că aceste „căpițe de fân”, cum sunt numite, cântăresc în medie nu mai puțin de 27,7 kilograme. Aceasta reprezintă o acumulare de vegetație adunată în urma a 14.000 de drumuri — 25 pe oră — pe o perioadă de 10 săptămâni.

7. Au coadă, dar nu o poți vedea

N-ai bănui niciodată că pika americană are coadă privind-o, deoarece blana sa densă o acoperă perfect. Dar coada pika este, de fapt, cea mai lungă dintre cozile lagomorfelor (raportat la dimensiunea corpului), depășind smocul caracteristic de vată al rudei sale iepurele și coada scurtă a iepurelui de câmp. Este pur și simplu prea îngropată sub blana groasă de iarnă pentru a fi vizibilă.

8. Pika sunt în pericol

Schimbările climatice au pus pika americană în mare pericol. Pe măsură ce planeta se încălzește, multe specii își mută habitatul spre poli sau mai sus în munți pentru a scăpa de căldură; totuși, pika este deja o creatură care locuiește la altitudini alpine și nu există teritoriu mai înalt unde să se retragă. National Wildlife Federation o aseamănă cu ursul polar ca simbol al schimbărilor climatice. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale (IUCN) o listează ca o specie cu „Preocupare Minimă” (Least Concern), dar notează că populațiile în declin nu sunt susceptibile să se refacă, deoarece pika nu se pot întoarce în habitatele pe care le-au pierdut din cauza temperaturilor extreme.